joi, 8 iunie 2017

Când lumina pălește.

Privește cum toarce în iarba înverzită și mangâiei capul căci inima-i veștejită!

Nu am înțeles niciodată Lumina. Nu mă refer la lumina Soarelui, la lumina Lunii sau a stelelor, mă refer la lumina care radiază în noi, acea lumină fară formă, fără culoare, fără umbră... Da! Lumina nu are umbră pentru că nu e nimic mai presus de ea ca să o umbrească și parcă totuși are culoare și formă dar fără umbră. Cine ești tu fință minusculă să crezi că înțelegi lumina din inima ta?

Și totuși, în inima mea se află o particulă de lumină, fără formă, fără culoare și umbrită...

Niciun comentariu: