luni, 4 aprilie 2016

Mi-e dor de (T) ine...

Mi-e dor de tine
Și sete îmi este
De ochii tăi cei  verzi
Și gropițele tale.

Mi-e dor de tine
Și foame îmi este
De cuvintele ce le reinventezi
Și buzele tale.

Sunt închis în cușca sentimentelor și înlănțuit sunt, și mersul în cerc mă înebunește.
Sunt Prometeu înlănțuit pe munte și Don Quijote sunt, și morile de vânt mă sperie.
Sunt tăceri așternute între noi și mai nebun după tine sunt, și firul ierbii mă ademenește.

Doar tu ai reușit să detronezi Zeul... Luna și Soarele nu mai sunt, și moartea mă păzește...

4 comentarii:

Anonim spunea...

"Tacerea cea adanca, ca aurul in stanca..."

Anonim spunea...

''Tăcerea este cea mai perfectă expresie a dispreţului''.

suflet muritor spunea...

Tlaloc, doar ploaia ne va spăla suferințele iubirii!

Tlaloc spunea...

@ suflet muritor

eu nu sufar din iubire, T. nu mi-a gresit cu nimic, ci doar scriu iubirea ce i-o port stiind ca ea citeste acest blog

"Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea."
Octavian Paler

nu patrunde in mrejele ploii, nu o sa le intelegi