miercuri, 20 aprilie 2016

Don Quijote învins

A plouat, a fost soare și apoi iarăși a plouat.
Fiecare nor de pe cer e chemarea către mine.


Aud bătăi în poartă, a revenit, în Tlalocan încă mai plouă...
A început a striga:
"  -Sancho, Sancho, Sancho Panza, arată-te! Sunt eu, Don Quijote, ești liber, ești liber Sancho!




Eram nedumerit, nu mai înțelegeam nimic...
-Auzi, Sancho, s-a terminat, m-am deșteptat Sancho, nu mai vreau sa alerg după mori de vânt.
-Uite, îmi dau armura jos, eu nu am nimic de ascuns. De data asta vreau să fiu străpuns de dinții dragonilor.
-Sancho, m-am gândit mult, la Lună, la Soare și la ea, la Dulcinea și m-am hotărât să mă predau. Să mă predau sorții că nu mai pot să lupt. Pentru ce Sancho, pentru ce?
-Viața m-a aruncat mereu în lupte pe care cu greu le-am câștigat, am fost Prometeu înlănțuit, am împins bolovanii vieții ca Sisif și de multe ori îmbrăcat în armură pentru iubire... Gata Sancho, ești liber!
-Eliberează calul, mi-a cărat de prea multe ori poverile iubirii."



Niciun comentariu: