miercuri, 20 aprilie 2016

Don Quijote învins

A plouat, a fost soare și apoi iarăși a plouat.
Fiecare nor de pe cer e chemarea către mine.


Aud bătăi în poartă, a revenit, în Tlalocan încă mai plouă...
A început a striga:
"  -Sancho, Sancho, Sancho Panza, arată-te! Sunt eu, Don Quijote, ești liber, ești liber Sancho!




Eram nedumerit, nu mai înțelegeam nimic...
-Auzi, Sancho, s-a terminat, m-am deșteptat Sancho, nu mai vreau sa alerg după mori de vânt.
-Uite, îmi dau armura jos, eu nu am nimic de ascuns. De data asta vreau să fiu străpuns de dinții dragonilor.
-Sancho, m-am gândit mult, la Lună, la Soare și la ea, la Dulcinea și m-am hotărât să mă predau. Să mă predau sorții că nu mai pot să lupt. Pentru ce Sancho, pentru ce?
-Viața m-a aruncat mereu în lupte pe care cu greu le-am câștigat, am fost Prometeu înlănțuit, am împins bolovanii vieții ca Sisif și de multe ori îmbrăcat în armură pentru iubire... Gata Sancho, ești liber!
-Eliberează calul, mi-a cărat de prea multe ori poverile iubirii."



Răzbunarea e pentru oameni mai puțini inteligenți

Răzbunare, de ce. pentru ce?

Nu există răzbunare. Nu poți să te răzbuni pe cineva. Atunci când te răzbuni pe cineva porți o luptă cu tine însuși. Cu orgoliul tău. Te crezi mândru, te crezi supus dacă ierți. Iertați, nu vă răzbunați. Și, mai presus de toate, iertați-vă pe voi, pe firea voastră.

luni, 4 aprilie 2016

Mi-e dor de (T) ine...

Mi-e dor de tine
Și sete îmi este
De ochii tăi cei  verzi
Și gropițele tale.

Mi-e dor de tine
Și foame îmi este
De cuvintele ce le reinventezi
Și buzele tale.

Sunt închis în cușca sentimentelor și înlănțuit sunt, și mersul în cerc mă înebunește.
Sunt Prometeu înlănțuit pe munte și Don Quijote sunt, și morile de vânt mă sperie.
Sunt tăceri așternute între noi și mai nebun după tine sunt, și firul ierbii mă ademenește.

Doar tu ai reușit să detronezi Zeul... Luna și Soarele nu mai sunt, și moartea mă păzește...