miercuri, 30 martie 2016

Pregătiri înaintea morții

Mă cheamă muntele!

Bucăți de granit să îmi acopere trupul ca nimeni să nu îndrăznească să mă dezgroape. Ca apoi, să renasc ca vechii druizi, să înscripționez semnele iubirii pe lespedea de piatră, acolo, în mormântul de granit. Să rog muntele să mă îmbrățișeze, să mă acopere cu văile lui, să mă spele cu râurile cele limpezi și ciripitul păsărilor să  fie bocetul adormirii mele...
Să modeleze muntele văi și prăpăstii în calea celor care vor să mă caute și brazii să îmi fie gardieni.
Fiarele pământului să te îndepărteze de locul unde trupul meu doarme.

Doar cu adormirea mea v-a înceta iubirea din pieptul meu...
Și totuși, de vei veni...  covor de lăcrămioare să se așterne în calea ta, Soarele și Luna să te îndrume la mine, pentru că o să mă trezesc și printre stele vom visa...

marți, 29 martie 2016

Decalogul ploii

1. Să nu te îndoiești de Dumnezeu să nu fi cu totul pierdut
2. Să nu renunți la iubire chiar dacă nu ai parte de ea.
3. Să nu ai așteptari de la oameni, așa nu o să fi dezamăgit.
4. Să nu îți lași sufletul să se mâhnească. Dacă o faci, ești pierdut.
5. Să îți amintești de zilele cu soare și de nopțile cu lună.
6. Dacă iubești spune, dacă ești alungat iubește.
7. Gândurile tale pot fi demonii tăi, nu te duce în deșert.
8. Să te bucuri de ploaie, ea e mângâierea norilor.
9. Să nu privești ceasul, timpul nu îți aduce liniște.
10. Să iubești chiar dacă nu ești iubit. Să iubești, nu uita, să iubești!

vineri, 25 martie 2016

Strigăt mut (1)

"Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu."

Nu l-am auzit vreodată strigând așa de tare:

"Auzi, nu am venit pe această lume pentru asta. Nu m-am născut prea repede să port această povară, această luptă. Mă simt sfâșiat în mii de bucăți și aruncat felinelor din deșert. Simt legăturile de la încheieturile mâinilor și picioarelor cum mă strâng foarte tare... patru bivoli vor să îmi despartă membrele de trunchi...
Așa mă simt! Condamnat, legat și executat!
Dar nu asta mă liniștește, acest lucru e doar pragul vieții veșnice, ușa deschisă prin suferință.
În mine sălăsluiește iubirea și nu am crezut că o să vorbesc vreodată de acest lucru, de această înlănțuire...
Și de ce aș vorbi?
Se întâmplă uneori să iubim oameni care nu ne iubesc. Pe aceștia îi iubim cel mai tare. Asta nu ar fi ceva ieșit din comun, mereu au existat asemenea situații. 
Problema e ce se întâmplă în sufletul omului, acelui care iubește. Așa începe dedublarea lui, conștientizarea lui că nu e singur, în acel moment se activează Conștiința, Sinele, Cugetul, Adevărul...
Și așa începi a te lupta, cu tine și cu iubirea din sufletul tău. 
Ca să te menții pe linia de plutire îți șoptești :"Suflete, rămâi pur!"
Ești înlănțuit, ești legat cu zale de fier, grele, de două degete grosime. Devii din creatorul iubirii în supusul ei și apoi cu toată ființa ta o dăruiești cuiva. În unul din cazuri, iubirea ți-e acceptată, devii dresorul ei dar nu pentru mult timp. Primirea iubirii în schimbul iubirii te transformă din dresor în sclavul ei. Ai face orice pentru persoana iubită!
Dacă iubesc nu știu. Nu știu dacă neliniștea, dorul, speranța, atacurile de panică sunt rezultatul acestui fenomen.
M-am abătut de off-ul meu, vroiam să vorbesc de demonii interiori, de ceea ce gândim. Scenarii, asta se întâmplă în capul celui ce iubește, mii și mii de scenarii și atunci îți spui:"Suflete, rămâi pur!"
Acum e timpul să plec, aud zgomot în sufletul meu!"

"Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu."

joi, 17 martie 2016

Aștept

"Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi. Aşa că eu sunt învăţată să aştept. Cred că asta fac de când mă ştiu. Aştept."   Octavian Paler

A aștepta... oare timpul se poate masura când aștepți tandrețe, există o limită pentru acest timp? Cât timp pot aștepta? Oare, acel timp se resetează, pot spune la sfârșitul lui că nu mai merită așteptarea? Bine, o să întorc clepsidra cu nisipul scurs în partea de sus, să fie sugrumat de orificiul de sticlă. Parcă și clepsidra ar vrea ca timpul să treacă mai greu, să îți dea prilej a te întâlni cu tandrețea... Dar timpul alocat întoarcerii iarăși și iarăși a clepsidrei ce limită are? Putem afișa timpul pentru așteptării tandreței pe un panou? Putem pune, la ora 12 Tandrețe, dacă pană la ora 12 nu primești, cer să se afișeze și întârzierea. Cum ar suna: "Pentru tandrețea de la ora 12 se anunță întârzieri de 2 ore"  sau "Pentru tandrețea de la ora 12 se anunță întârzieri necunoscute sau scoase din circulație..."? 
Dacă ai bagajul făcut și în el ai pus, o pereche iubire, o dragoste, o tandrețe (tandrețea ta care o oferi), atenție, ascultare, duioșie, dor, atingeri, sărutări... cum aștepți tandrețea? Stai drept cu bagajul la picior, te așezi pe el, stai în direcția ceasului ce îți anunță sosirea tandreței, ești atent la megafon să asculți anunțarea sosirii ei sau întărzierii ei...?

"Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară."-Octavian Paler

luni, 14 martie 2016

De vorbă cu demonii

Când ești izgonit în singurătate demonii își fac apariția!


„Nimic nu ne înșeală mai mult decât propria noastră gândire.” Leonardo da Vinci

Când mi-a vorbit pentru prima dată m-am închis în Tlalocan. Nu îl puteam privi, asupra chipului lui se revedea speranța, credința și acea nevinovată puritate a iubirii. El iubea.
A început să strige către mine:
-Auzi, unde te-ai ascuns, ieși la vedere să îmi asculți glăsuirea!
Nu vroiam să ascult vorbele muritorilor, până la urmă în toate există moarte, chiar și în iubire.
-Tu, te crezi zeu, te crezi invicibil?
-Nu, nu ești! Ești doar o mască după care te ascunzi, un prilej de a ocupa scaune de jad, de a conduce ploaia, de a aduna norii..
-Ești singur, să știi, ești singur! Poate și eu sunt singur dar, chiar dacă sunt singur văpaia iubirii mele îmi îmbrățișează inima. 
-Îți repet, ești singur! 
Am tunat și am trimis norii să îl ude, eram nervos pe el. El, un muritor de rând să îmi spună ceea ce de ani de zile strig prin tunete?
În ploaie, pe cărări, în mocirla furiosului zeu, se aude un glas:
-"De data aceasta nu ai ce să îmi faci, iubesc, auzi? Iubesc!"
La câmpie, nu departe de Tlalocan, un chip angelic cu ochi verzui, leagă via...