sâmbătă, 12 decembrie 2015

"Timpul trebuie să ia sfârşit!"

Mereu spunem că avem timp. Oare, pentru ce avem timp? Avem timp pentru a mânca, pentru a ne odihni, pentru a ne îmbrăca. Toate aceste sunt pentru cele nevoieşti trupului. pentru sufletul tău ce faci? Da, tu, tu şi chiar tu, ce faci pentru nevoinţa sufletului tău? Pentru ceea ce nu se vede dar se simte, pentru cel ce nu sângerează dar doare al naibii de tare, pentru acel ceva ce e în relaţie cu Cuvântul. Ce faci? Când o să te trezeşti din timpul tău scurs mecanic şi o să devii substanţa chimică generatoare de infinităţi de sentimente?

Te-ar privi în ochi şi te-ar săruta. Apoi, cu ajutorul minutelor scurse în intimităţi aburinde ţi-ar dărui un fiu şi o fică.


Tu, mamă a copiilor celui înlănţuit de Soare şi Lună!

2 comentarii:

Adina spunea...

Tlaloc, zeitate ancestrala, ceasul dupa care ne ghidim parca are limbile dezintegrate, dispuse sub forma de ghilotina. Spune-mi, cine ne va mai dona eterne intoarceri spre Acum?

Tlaloc spunea...

@ Adina,

Prometeu, titan intre titan, ceasul il folosesc doar cei ce vor a-si pierde timpul fara de folos, zeii nu au timp! Doar noi putem trai prezentul, aici si acum!