joi, 31 decembrie 2015

Aș vrea...

Aș vrea să...

Când am fost pus în fața  lui "a vrea" mi s-au tăiat picioarele.
Parcă era o luptă neobosită cu morile de vânt. Sunt iarăși Don Quijote, același drum, același scop și aceeași Dulcinea.
Starea de "aș vrea" se aseamană ca o execuție la ghilotină, doar că durează mai mult.Timpul le deosebește una de alta.
Din execuție nu îți revii. Dar, nu îți revii nici din starea de "aș vrea" pentru că se accentuează cu cât distanța și frumusețea chipului ei e mai mare.
Aici, la munte, e liniște.

"Iar când vrui să-l mai alint
Intinsei o mâna-amară
De plâns mult....
și, dârdâind,
Două coarne de argint
Rasucit, se fărâmară.
Că e ciunt, nu m-am uitat...
Ci, în punga lui cu bale,
Cu-însutite griji, pe cale
L-am purtat
Legănat" (După melci-Ion Barbu)

Luna mereu te iubește!

Un comentariu:

Brandusa spunea...

Nu m-am indoit niciodata de talentul tau de a scrie...si nu ma indoiesc nici acum.
:)