joi, 9 mai 2013

Invocație lor...

Mă întorc la marea problemă, lupta dintre oameni și furnici!

Mă simt obosit, defapt m-am săturat să mă zbat pentru vise spulberate...
Nu te-am uitat și nu o să te uit niciodată. Aș vrea să îți fie bine, dar ești la fel ca mine. Mai avem 3 ani de suferință ca apoi să uităm de toate. Nu am uitat cum iarba fragedă de primăvară și otava de toamnă   ne-a împreunat mereu trupurile... Să-ți fie bine M.!

Muntele încă ne mai recunoște, acei doi străini ce l-au străpuns, îmi cer scuze față de tine, eși singura făptură căreia i-am greșit... fără să vreau. Să-ți fie bine Z!

Ai înțeles o parte din mine și mi-ai umplut nopțile cu acea curiozitate pe care doar în ochii tăi o găseam. Sinceră și visătoare... Să-ți fie bine I!

M-ai întrebat dacă fără tine o să îmi fie bine... atunci aveam nevoi de tine. Am realizat că nici cu tine nu îmi era bine chiar dacă povestea noastră le întrecea pe toate, chiar dacă noi priveam iubirea în micile declarații fanteziste. Ești singura ce mi-a oferit iubirea matură și o despărțire conștientă. Îți mulțumesc suflet drag. Să-ți fie bine P.!

M., să îți fie bine! Noi, nu ne-am ținut de mână...



2 comentarii:

Aida spunea...

Când iubirea e iubire, „timpul”, „spațiul”, „prejudecățile” sunt numai cuvinte. Asta e dragostea adevărată, nu cea din basme! :)

busola-aurora spunea...

frumos scris..