marți, 23 aprilie 2013

Și plâng felinarele pe străzile pustii...

"În întunericul lui işi acoperă faţa când se pune în pat să doarmă, nu vrea ca nimeni să îl privească, nici măcar îngerii.."
Așa a început totul, cu o simplă si neînțeleasă legătură. Ea, vedea lucrurile altfel, le vedea mai pline de intensitate decât el... Poate de aici a început această bolnăvicioasă si neînțeleasă îmbinare unde în versurile poemului, ei, un nebun și o entitate se numesc "înger în cer și înger pe pământ". Încă nu am descifrat mesajul ce se întipărește pe ploapele închise și nu am să fac acest lucru.
Aici el e Luna, în acele momente în care "repetabila povară" își face prezența. În acele clipe imprevizibilul o să întâlnească certitudinea. E greu de explicat și nu am nici chef să mă explic.
Fiecare emoție e amplificată de el până la nebunie și a fi nebun, pentru el, înseamnă a fi diferit!
Culege o trăire și o experimentează în cel mai minuțius act de devotament. El, nu vede ansamblul de mișcări, e prea pierdut în ceea ce el numește: " reacția sufletului ce vibrează în fericirea dezlănțuită de o legătură bolnăvicioasă"
În fiecare postare se ascunde o poveste. Și această postare spune o poveste.
În ianuarie, prin postarea "Feriti-vă de zei!" am simțit imprevizibilul și l-am marcat prin următoarele versuri:
"Ferește-te de tine, tu, chip de lut cioplit
Și află că nu mai sunt adormit!
Ferește-te de tine, tu, cel ce citești aceste rânduri
Căci știu pe-ndelete ale tale gânduri!"
Ieri, am întâlnit certitudinea și pînă ieri am fost legat de catarg ca Ulise, am luptat cu imensele mori ca Don Quijote și da, mi-am oglindit iubirea în fântâna vieții și nu am suportat și m-am comportat ca Narcis.
Dar cuvintele de mai sus nu contează!
E a treia oară când întâlnesc certitudinea la imprevizibilul ce îmi este arătat printr-o legătură cu o veche entitate, aceași poveste, oameni cu alte măști.
Sunt Tlaloc, în seara asta sunt Soarele arzător!

2 comentarii:

Cub de gheata topit dupa zambete spunea...

In momentele in care ajungi sa te oglindesti in persoana de langa tine care inseamna o parte frumoasa din lumea ta, un locsor in care inima ta isi amplifica vibratiile, totul pare atat de firesc, plin de naturalete. Desi privesti constient situatia si stii ca ti-ai asumat riscul de a fi cunoscut cu tot ce este al tau, fie bun, fie rau, realizezi intr-o clipa de respiro ca frumosul are multe fatede. Si cu toate acestea, iubirea este cel mai interesant risc asumat. Poate ca intr-o buna zi, felinarele vor lumina pe ritmul inimii tale...lin. Chiar daca in acea zi vei fi Soarele, Luna sau un simplu Don Quijote ganditor.

Tlaloc spunea...

Sunt optimist din fire si incapatanat :D
Putem vorbi de frumos, de iubire, de sentiment in fiecare zi si putem vorbi mult. Intradevar frumosul are multe fatade. E ceva sublim, e ceva mirific, e ceva dumnezeiesc. Dar vreau sa subliniez ca in frumos nu sunt toate bune si chiar vreau sa cred ca anumite acte nebunesti, anumite faze triste fac frumosul frumos.
Am realizat ca de fel ma consum mult si apoi nu imi pasa, am invatat ca cineva are grija de mine prin niste metode "nelumesti" mereu am simtit acel imprevizibil dar de fiecare data l-am ignorat.
Multumesc pentru cuvinte!
Te imbratisez cu drag!