miercuri, 17 aprilie 2013

Închis în propria lacustră

Mă gândesc mereu la marea problemă ce îmi învăluie mai mereu mintea, lupta aprigă dintre oameni și furnici!
Nu știu dacă rămân același nebun ce crede în iubire, nu știu dacă o să rămân același iubitor de iluzii. Cine știe, poate sunt urmașul lui Don Quijote luptând cu iluzia că o să fiu bine, dar eu... nu am nici un scutier!
Poate Bacovia m-a înlănțuit în lacustra lui, a închis ușa și s-a rugat la zei să plouă. Îl iert, vreau să cred că Epitaf îmi este dedicată:


"Aici sunt eu

Un solitar,
Ce-a râs amar
Şi-a plâns mereu.
Cu-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect"

Poate mă închid singur în lacustră, trag obloanele, închid ușa cu zăvorul și mă rog la zei să plouă...

Chalchiuitlicue, nu mă lăsa, transformă-mă într-un pește și lasă-mă să scap din potopul ce mi-l port!


Un comentariu:

Holy Sinner spunea...

Revarsa-te, Ploaie, intr-un diluviu universal !