joi, 25 aprilie 2013

E închis sufletul și nu îndrăznesc să cer cheia

-Tinere!
-Spune bătrâno, cu ce te pot ajuta?
-Dacă nu e cu supărare, du-mă la mănăstire!
-Haide, mă grăbesc!
-Dumnezeu să te binecuvânteze, astăzi o să mă rog pentru tine. O să pun un pomelnic. Spune-mi, cum te numesti?
-Oamenii îmi spun D.
-Și pe sufletul tău pereche cum îl cheamă?


O simplă întrebare ce îți încătușează timpul, îl leagă strâns cu sărmă ghimpată. În acele momente, realizezi că timpul e întradevăr oprit, inima îți bate cu putere, respirația e apăsătoare.
Totul e în zadar ca să poți lupta cu aceste momente. Tu ești în acel moment, timp și materie, tu ești legat cu acea sârmă ghimpată. Și realizezi că...

-Sunt singur, eu nu am pereche...

Când ai acceptat soarta care o ai, îți privești cum sângele îți curge prin găurile lăsate de acea sârmă ghimpată.   Tremuri și îți vine să strigi. În inima ta are loc o combinație de sentimente, prin minte îți trec momente din trecut, clipe din prezent și vise din viitor...

-Spune un nume de fată, trebuie să îți placă o fată!
-M.
-Mai tare, nu am auzit!
-M.!

Nu mă întrebați de ce am dat numele ei, nu e sufletul meu pereche și... poate nici nu o să fie. E sentimentul acela plăcut cănd cineva se gândește la tine, e sentimentul acela în care tu te gândești la cineva. E secretul pe care doar tu îl cunoști și îți face sufletul să nu fie singur...

-O să mă rog pentru voi, o să aprind o lumânare și o să aveți numele pomenite în altar!
-Mulțumesc, am ajuns!

De fiecare dată cânt treceam pe lângă acea mănăstire îmi aduceam aminte de acea bătrână. Cu câteva zile în urmă am fost singur în acel locaș. Am luat 4 lumânări, una pentru morții pe care nu îi cunosc, alta pentru morții sinucigași, una pentru acea bătrână și ultima pentru liniștea sufletească a lui M.

În unele momente ceva din tine moare ce nici un foc nu îl poate trezi la viață!



7 comentarii:

Amaunet C spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Tlaloc spunea...

Da e real, in poza e manastirea!
Fiecare postare e o intamplare sau o emotie, fiecare postare e ceva ce s-a intamplat.

Brandusa spunea...

Oare sntem noi fauritori de destin ?!
Nu, in directii principale nu...poate doar mai ocolim.
Asa ca sa lasam lumanarea sa arda ... si ea ne va "lumina" calea.
Cu drag,

Tlaloc spunea...

@ Brandusa

Nu suntem, nici pentru propiul nostru destin!
Sper din tot sufletul ca lumina ultimei lumanari sa fi ajuns in sufletul lui M.

Holy Sinner spunea...

"Licht, mehr Licht!"

Tlaloc spunea...

@ H.
Poate avem nevoie de mai multa lumina.

T. spunea...

cu siguranta lumina acelei lumanari a ajuns acolo unde trebuie,la fel ca aceasta postare si multe altele;)


Cu drag T.