duminică, 24 martie 2013

Necuvintele


Singurul blestem pe care îl port e acela de a crede în unele cuvinte, câteodată nu fac diferența între o glumă sau doar o creație, mă contopesc în cuvinte și devin una cu ele, devin însuși sentimentul ce le emană.
În data de 23.03.2012 au luat naștere cuvintele de mai jos, în postura de zeu și vis, în hainele speranței și a creației, doi simpli oameni, eu și o domnișoară care mi-e la suflet. Sper să mă ierte pentru că i-am postat cuvintele (ce e îngroșat îi aparțin)


Această nebunie o să o numesc Necuvintele


ce mai faci?

"un picuț mai bine
datorita ție:)
prin rime m-am mai descărcat
și încerc să mă refac...:)"

mă bucur că e mai bine
și că sufletul din tine
râde și dansează
lumea o îmbunează

"Aș vrea ceva să îți mai spun
Dar m-am pierdut...
Nu mai am glas acum..."

Și unde te-ai pierdut?
Eu, glasul ți-l împrumut
Prin vorbe să zâmbești mereu
Așa cum te știu doar eu

"Mă faci să roșesc
Și nu știu să mai vorbesc...
Nici rimele nu îmi mai ies
Și doar...zâmbesc..."

La ce mai vrei să vorbești
De roșeață tu pălești
Zâmbește și visează
Lumea rea nu mai contează

"De lumea rea încerc să mă feresc
Atunci când visez și zâmbesc
Dar nimeni nu știe cu adevărat
Câte am de îndurat..."

Și ce contează câte ai îndurat
Eu, în ochii tăi văd ceva curat
Un zâmbet și lumină
Și nu lut, noroi și tină...

"Printre lacrimi și suspine
Zâmbesc acum ...datorită ție...
Dar mâine,iar,de dimineață
Ochii mei vor fi în ceață..."

Și o să tun mereu în zori
Și o să mă răzbun mereu pe nori
Și o să blestem negura și ceața
Și o să zâmbești mereu dimineața!

"Dacă aș avea un zeu ca tine
Mereu, lângă mine
M-aș trezi în fiecare dimineață
Cu zâmbetul pe față..."

Dacă aș fi un om ca tine
Printre lacrimi și suspine
O să ne trezim în fiecare dimineață
Voioși cu zâmbetul pe față

"Ce te-a făcut asta să crezi
Fără macar să mă vezi
Sau să ne întâlnim măcar odat'
Să vezi cum sunt cu adevărat?"

La tingerea foii albe de peniță aurită,
Cuvintele grăiesc,
În tacere,
În suspine,
Cu glas tare,
În surdine,
Așezate la olaltă
Să îți creeze chipul fată...

"Offff...nebunele astea de cuvinte
Niciodată nu se învață minte
Să nu se mai așeze pe coli albe de hârtie
Și să îmi dea de gol chipul și ale mele suspine..."

Nebune și cu folos
Nu că aș fi eu drăgăstos
Să îmi văd chipul în hărtie
Și lumea să ne știe!

3 comentarii:

Amaunet C spunea...

Frumos tare,nici nu știu ce șă-ți spun,prea frumos !

o.p. spunea...

frumoase necuvinte :)

Holy Sinner spunea...

Necuvinte demne de "Floare albastra".