luni, 18 martie 2013

Doi ochi furioși și un popă fără grai

Sunt zile în care ne îngropăm sufletul, în tăcere, în abisul durerii ce ne înglobează.
Sunt zile în care aruncăm cu țărână în visele care ne fac fericiți
Sunt zile în care batem cuiul tăcerii noastre în sicriul ce ascunde țipătul nostru
Sunt zile în care vinul este împrăștiat peste dorințele noastre ca să le dăm uitarii
Sunt zile în care moartea nu se face văzută și totuși suntem  fără suflare

La toate acestea ne asistă doi ochi furioși și un popă fără grai!

3 comentarii:

Amaunet C spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Tlaloc spunea...

Sa nu te amagesti cu aceste cuvinte...

Holy Sinner spunea...

Să vină naşterea si moartea si naşterea si moartea si naşterea si moartea până ce Universul se va plictisi de noi si ne va spune
să fim mai hotărâţi.

Moartea e o cantitate de amar ce zace-n fiecare. Dar oare noi vrem sa fim vii daca Noaptea asuda ?