joi, 28 martie 2013

Din mocirlă o să renasc!


Am adunat în Tlalocan toți nebunii și i-am așezat lângă mine! Sunt însetați, sunt prea arși de soarele suferinței... O să am grijă de ei și o să plouă!
Am adunat în Tlalocan toți acei oameni slabi, toți acei care nu au putut să își ridice trupul când au fost învinși și i-am așezat lângă mine! Sunt storși de vlagă, sunt însetați, sunt arși de soarele impunător lor... O să am grija de ei și o să dau drumul fulgerelor pe cer!
Am adunat în Tlalocan toate victimele, cu ale lor suferințe, nici nu au mai putut să plângă și i-am așezat lângă mine! Sunt triști și speriați de soarele nepăsător... O să am grijă de ei și o să tune!

Și am să adun din cele patru zări norii, și din univers o să îmi încarc fulgerele, ca după care, din neantul furiei mele, o să tune, o să fulgere și o să plouă!
Doar ploaia ne va spăla suferințele!
Eu, nebunul slab... o victimă fără lacrimi...

Și te-am așezat lângă mine...

2 comentarii:

Holy Sinner spunea...

Daimonul tau catre tine:" Schimba-te in cuvinte precum iti zic !"
Si daca ploua...

Tlaloc spunea...

schimbarea mea se reflecta in cuvinte!
Vreau sa ploua...