joi, 28 martie 2013

Din mocirlă o să renasc!


Am adunat în Tlalocan toți nebunii și i-am așezat lângă mine! Sunt însetați, sunt prea arși de soarele suferinței... O să am grijă de ei și o să plouă!
Am adunat în Tlalocan toți acei oameni slabi, toți acei care nu au putut să își ridice trupul când au fost învinși și i-am așezat lângă mine! Sunt storși de vlagă, sunt însetați, sunt arși de soarele impunător lor... O să am grija de ei și o să dau drumul fulgerelor pe cer!
Am adunat în Tlalocan toate victimele, cu ale lor suferințe, nici nu au mai putut să plângă și i-am așezat lângă mine! Sunt triști și speriați de soarele nepăsător... O să am grijă de ei și o să tune!

Și am să adun din cele patru zări norii, și din univers o să îmi încarc fulgerele, ca după care, din neantul furiei mele, o să tune, o să fulgere și o să plouă!
Doar ploaia ne va spăla suferințele!
Eu, nebunul slab... o victimă fără lacrimi...

Și te-am așezat lângă mine...

marți, 26 martie 2013

Rugăciune


M-aș ruga la o cruce de piatră să te văd pentru ultima dată,
M-aș ruga la o cruce de lemn ca încă să mai sper,
M-aș ruga la o cruce de fier ca să nu te pier,
M-aș ruga la o cruce din stele,tu, iubita inimii mele,
Și nu m-aș ruga la nimic...
Și m-aș ruga la tot să îți arăt iubirea ce ți-o port...

luni, 25 martie 2013

Leșul în oglindă


Când mi-am văzut leșul în mocirlă... am izbucnit în lacrimi!

A venit ca să mă ia, oamenii o numesc Moartea, acel personaj cu o coasă. Nu este așa! Nu aceea e adevărata moarte. Acela e un pretext de a nu mai fii viu. Un motiv ca să îți spună că ai trăit destul.
Și cum este moartea?! O privesc într-o mantie albă. Cu palmele fine îți mângâie fața, te sărută și te dezmiardă, se contopește cu tine și te seduce usor...
Încet iti pierzi mintile!  Atunci te agăți de ea sau el... cert e că  nu are formă, și de ce i-aș da vreo formă?.
Îmi privesc leșul și plâng... pentru a mia oară!

Lespezile sunt reci și viermii îmi sfârtecă trupul. Am obosit!

duminică, 24 martie 2013

Necuvintele


Singurul blestem pe care îl port e acela de a crede în unele cuvinte, câteodată nu fac diferența între o glumă sau doar o creație, mă contopesc în cuvinte și devin una cu ele, devin însuși sentimentul ce le emană.
În data de 23.03.2012 au luat naștere cuvintele de mai jos, în postura de zeu și vis, în hainele speranței și a creației, doi simpli oameni, eu și o domnișoară care mi-e la suflet. Sper să mă ierte pentru că i-am postat cuvintele (ce e îngroșat îi aparțin)


Această nebunie o să o numesc Necuvintele


ce mai faci?

"un picuț mai bine
datorita ție:)
prin rime m-am mai descărcat
și încerc să mă refac...:)"

mă bucur că e mai bine
și că sufletul din tine
râde și dansează
lumea o îmbunează

"Aș vrea ceva să îți mai spun
Dar m-am pierdut...
Nu mai am glas acum..."

Și unde te-ai pierdut?
Eu, glasul ți-l împrumut
Prin vorbe să zâmbești mereu
Așa cum te știu doar eu

"Mă faci să roșesc
Și nu știu să mai vorbesc...
Nici rimele nu îmi mai ies
Și doar...zâmbesc..."

La ce mai vrei să vorbești
De roșeață tu pălești
Zâmbește și visează
Lumea rea nu mai contează

"De lumea rea încerc să mă feresc
Atunci când visez și zâmbesc
Dar nimeni nu știe cu adevărat
Câte am de îndurat..."

Și ce contează câte ai îndurat
Eu, în ochii tăi văd ceva curat
Un zâmbet și lumină
Și nu lut, noroi și tină...

"Printre lacrimi și suspine
Zâmbesc acum ...datorită ție...
Dar mâine,iar,de dimineață
Ochii mei vor fi în ceață..."

Și o să tun mereu în zori
Și o să mă răzbun mereu pe nori
Și o să blestem negura și ceața
Și o să zâmbești mereu dimineața!

"Dacă aș avea un zeu ca tine
Mereu, lângă mine
M-aș trezi în fiecare dimineață
Cu zâmbetul pe față..."

Dacă aș fi un om ca tine
Printre lacrimi și suspine
O să ne trezim în fiecare dimineață
Voioși cu zâmbetul pe față

"Ce te-a făcut asta să crezi
Fără macar să mă vezi
Sau să ne întâlnim măcar odat'
Să vezi cum sunt cu adevărat?"

La tingerea foii albe de peniță aurită,
Cuvintele grăiesc,
În tacere,
În suspine,
Cu glas tare,
În surdine,
Așezate la olaltă
Să îți creeze chipul fată...

"Offff...nebunele astea de cuvinte
Niciodată nu se învață minte
Să nu se mai așeze pe coli albe de hârtie
Și să îmi dea de gol chipul și ale mele suspine..."

Nebune și cu folos
Nu că aș fi eu drăgăstos
Să îmi văd chipul în hărtie
Și lumea să ne știe!

De-a v-ați ascunselea

Tresar atunci când corpul tău se oglindește în ochii mei pustii, în ochii  ce se joacă de-a v-ați ascunselea printre ploapele ce mi-au păstrat visele în nopți cu lună amară.

Aș vrea să îți spun multe, să îți spun despre mine și despre iubirea ce ai aprins-o în inima ce încă se mai zbate în piept...
Aș vrea să îți ascult fiecare șoaptă în ceas de seară și să îți simt sărutările apăsătoare în fiecare dimineață cănd geamurile sunt aburinde.
Aș vrea să se povestească despre noi și despre iubirea noastră pătimașă, despre ziua în care te-am luat de mână, despre mângâierile ce îmi linișteau sufletul...
Aș vrea să îți povestesc despre lumina Lunii ce mi-a arătat iubirea ce ți-o port...
Aș vrea să cunoști Soarele ce și-a îndreptat razele spre chipul tău spre a te putea cunoaște...
Aș vrea să atingi stelele ce desenează haotic cerul, acolo ne aflăm noi, printre stele, printre visele ce ne incântă sufletul...

luni, 18 martie 2013

Doi ochi furioși și un popă fără grai

Sunt zile în care ne îngropăm sufletul, în tăcere, în abisul durerii ce ne înglobează.
Sunt zile în care aruncăm cu țărână în visele care ne fac fericiți
Sunt zile în care batem cuiul tăcerii noastre în sicriul ce ascunde țipătul nostru
Sunt zile în care vinul este împrăștiat peste dorințele noastre ca să le dăm uitarii
Sunt zile în care moartea nu se face văzută și totuși suntem  fără suflare

La toate acestea ne asistă doi ochi furioși și un popă fără grai!

duminică, 17 martie 2013

Astăzi...

Astăzi, nu!
Pentru că astăzi nu sunt eu...

miercuri, 13 martie 2013

Duelul iubirii


"Adevăratul duel nu se dă cu mâna pe sabie sau cu degetul pe trăgaci, adevăratul duel se dă în fața iubirii pe care vrei să o atingi"

De când mă știu nu mi-a plăcut să ma duelez, nu am ținut cont de principii, de moralitate, de eleganță.
Dacă mi-ai greșit am reacționat.
Poate câteodata, mai surprinzător decât te-ai fi așteptat, imprevizibil, impulsiv, făcând în așa fel încât sa te văd distrus, nimicit, fără nici o vlagă, să îti amintesc mereu că leii nu pot fi înlănțuiți, pentru că eu, în fața durerii ce mi-ai provocato sunt surpriza, sunt imprevizibilul.
Dar nu desprea asta vroiam să vorbesc. Aș vrea să relatez niște gânduri referitoare la duel.
E deajuns ca unul să greșească ca celalalalt să îi poată arunca manușa peste față. O ingâmfare, o clipă de neluciditate, o simplă greșeală și lupta poate să înceapă.
 Atenție! trebuie eleganță, trebuie stil, trebuie reguli, trebuie să stai nemișcat preț de o clipă să îți privești
oponentul în ochi ca apoi să devii învins sau învingător. Aici nu găsim imprevizibilul, aici găsim doar forța brută a mânuirii unei săbii sau precizia tragerii unei bile de plumb.
Să numărăm! 1.. 2.. 3.. 4.. 5.. 6.. 7.. 8.. 9.. 10!
Te întorci și tragi, te întorci și îți privești destinul, te întorci și îți privești  moartea cum râde de voi.
Domnilor, în duel doar moartea câștigă!
Și până la urmă, cu sabie sau armă de foc, în fața iubirii e adevăratul duel. Pentru că cel mai mare duel se dă în fața iubirii pe care vrei să o atingi.
Aici, stimații mei domni, aici găsim imprevizibilul! Doar pe aceste meleaguri a nebuniei creatoare de emoție găsim imprevizibilul. Și vă spun  sincer, stimatii mei cititor de gânduri nebune, imprevizibilul se află la tot pasul. Aici nu ai săbii să le murdărești de sânge, aici cămașa nu ți-e înegrită de praful de pușcă, aici ești pe cont propriu, pornești pe un drum spre a demonstra ceva. Acest duel nu începe cu 10 blestemați
pași, acest duel începe cu pasiune, cu flacăra dorințelor arzătoare ce îți mocnesc în inimă. Aici oponentul nu reacționează, te poate accepta sau te poate îndepărta. Atât! tu duci singura luptă, tu ești și sabie și plumb. Acesta e duelul dragilor, nu sângele vărsat pe coline.
Sunt zeul ploii ce își are sufletul în Tlalocan și duelul și-l poartă printre muritori. Și vă mărturisesc ceva, nu sunt bun la dueluri, am fost învins de prea multe ori dar sunt bun la ceva. Sunt bun la duelul de a păstra flacăra iubirii ce însuși Prometeu a aprinso în inima mea.
Mulți pot câștiga o bătalie, puțni pot închega un regat.
Poate Cronos o să se îndure pentru că duelul ce l-am început s-a întins pe prea mulți ani...
Tu, chip de lut ce visele le ții în căușul palmei tale, ești pregătită?

sâmbătă, 9 martie 2013

Astăzi!

Astăzi!

Sunt nouă zile ce martie l-a îmbrățișat,
Ușor, timid ca dulcele păcat
Cu ciripituri de păseri ce vin acasă
Să își construiască cuibul la ferestra noastră

Sunt nouă zile în care soarele a zâmbit
Să îți arate că sufletul ți-e iubit
Să te pot săruta ușor
Să îți spun că de tine mi-a fost dor...

Sunt nouă zile ce le-am numărat
Și doar eu știu cât am așteptat
Gândindu-mă în fiecare zi
De o să vin... tu o să vii?

Sunt nouă zile... senine și înorate
Ce singur le-am numărat pe toate!

joi, 7 martie 2013

Ies din peisaj

Am venit singur și o să plec tot singur. De data aceasta puțini o să îmi mai vadă urma...
Mereu am urât minciuna și mai mult nepăsarea. Până la urmă ce sunt nu contează, om, zeu sau fiară.
Am poposit printre cuvinte deoarece "inima lui bate doar pentru ea" ca apoi să se transforme în "neîncrederea acestor cuvinte"
Acest spațiu nu relatează doar o simplă poveste, ne arată amăgirea din noi, din fiecare...
Mulți au crezut că înțeleg cuvintele înșiruite pe acest portativ de gânduri. S-au înșelat!
Am îmbrățișat mereu calea cea mai grea, simplitatea asta măruntă nu îmi convine!
Cine sunt? Nu o să afli niciodată! E simpla mea alegere, nu că ai fi importantă dar viața mi-a arătat cum să supraviețuiesc.
O viață întreagă am fost visător și am ascultat chemarea iubirii... Prefer să fiu un solitar decât să trăiesc în minciună, prefer să mă leg de catargul vieții și la fel ca Ulise o să îmi astup urechile și nu o să îți mai aud chemarea iubirii. O să mă contraziceți și o să imi spuneți că doar iubirea contează și eu... eu o să râd în nebunia mea diafană!

Pentru că...
nu sunt nici om, nici zeu nici fiară!