joi, 28 februarie 2013

Cu masca tristeții pe față...

...și sub mască tot tristețe!


Timpul s-a scurs în clepsidră, pictorii nu se mai miră de chipul tău, doar vântul îmi mai șoptește ceva...
Iau frânghia în mâna dreaptă si fug de copaci, urletul lupilor mă înspăimântă de moarte. Dacă ai știi...
Licurici în taina apusului de soare zburdă nevinovați. E prima dată când sunt inspăimântat...
Fug de copaci și de îmbrățișarea lor de a fi agățați în crengile golașe făr" de frunze , fără suflet, fără rost... doar legănat de vânt.
Mă așez la marginea pădurii unde prăpastia suferinței mă îmbrățișează cu drag, în mâna dreaptă încă mai car frânghia cu mine.
Doar Narcis îmi înțelege suferința... O mică excepție, eu nu îmi văd chipul în reflexia apei, eu văd iubirea ce mocnește în mine fără rost...
Sunt zeul singuratic ce a fugit din palatul lui de cleștar!

luni, 25 februarie 2013

Nevinovăție


Ce ești tu fără rimă
Când inima îți suspină
Ce ești tu fără vers
Când te împiedici în al tău mers
Și te întrebi și azi și mâine
Și mai înghiți un colț de pâine
Și privești a ta pisică
Albă, neagră, mititică
Ce toarce lângă pridvor
Și  suspină al tău dor
Dor de zile ce au fost trecute
Dor de nopți reci și mute
În asternuturi moi și reci
Plângând să nu mai pleci
Ale tale buze moi
Ai tăi sâni cei goi
Cu piciorul dezvelit
Niciodată nu te-am mințit
Și o să mă rog la vechii zei
Să  beau apă de la ei
Apă rece și puțină
Sufletul să nu îmi mai suspină
Să te strâng la brațe tare
Incleștați într-o sărutare!
Ce ești tu fără rimă
Când inima iți suspină
Ce ești tu fără vers
Când te împiedici în al meu  mers?

luni, 18 februarie 2013

La masa tăcerii




Mă așez la masa tăcerii împreună cu tine. Îmi arunc pelerina pe jos și te privesc atent în ochi. Nu e timp de discuții, sunt doar tăceri, pe alocuri poate și cugetări...Lângă noi  ia loc Don Quijote cu iubirea prinsă între pietrele morilor de vânt. În pocale de aur ne turnăm rom să nu cadem pradă iluzilor.
"Ești fericită?"
Am turnat în pocale licoarea marinarilor ce luptau cu iluzia sirenelor, mi-am aruncat pelerina pe jos ca să fiu tratat fără prejudecți, ne-am așezat la această masă, a tăcerii, ca să mă poți asculta timp cât minutele își pierd șirul până devin ore și l-am așezat lângă noi pe credinciosul iubirii, aventurierul în mrejele iluzilor, însuși Don Quijote.
Nu o să bat câmpii, ci o să caut tăcerea din sufletul tău.
 Când am hotărât să mă așez la această masă am lăsat în urmă tot, am închis trecutul cu lanțuri de plumb și am îmbrățișat viitorul, mi-am lăsat lacrimile pe podelele reci și ude și cu o dorință aprinzătoare am privit spre sufletul tău.
Nu îți cer nimic din ce nu îmi poți da, vreau doar o șansă în fața iubirii!
Răscolit am fost de repetabila povară ce visele mi le tulburau. Am acceptat soarta ce însuși zeii mi-au prezis-o.Nu e loc să plângem trecutul și să ne îmbătăm cu apă, nu mai trăim în timpul ce a fost, timpul curge doar înainte sugrumat de o prea fragilă clepsidră, doar o văduvă își plânge soțul 40 de zile. Atât! Își lasă trecutul în amintirea timpului ce a fost, încătușat în adâncurile inimii .

Privește spre Don Quijote cu inima lui cea blândă,
El iși caută perechea ce iluzia i-o fărâmă.
Nu sunt creator de iluzii și nu sunt bătrânul zeu,
Sunt doar cel ce în viitor o să îți poată spune că te-a iubit mereu...
Ridică-te iubito și ia-mă acum de mână
Că sătul sunt de iluzii și sufletul mi se fărâmă!

vineri, 15 februarie 2013

Firul sufle(T)ului meu



O să întorc clepsidra
Ce nisipu-i se pierde
Când clipa-i mută, aspră
Și cerul fără stele

Și o să privesc către tine
Eu, cu ochii mari, căprui,
Tu, cu gene fine...
“te ador!” îmi spui…

O să întorc privirea
Spre al inimii mele glas
Tăcând, mocnind iubirea
Vreme de un ceas.

Și o să privesc clepsidra
Cum timpul și-l pierde
Pierdut în zarea aspră
Oare cine îl mai vede?

miercuri, 13 februarie 2013

Cuvinte nerostite

Cheamă sufletele odioase ale pădurii
Și așează-le în fața mea!
O să le întreb despre ziua de azi și mâine
Și o să le dau viața mea.
Apoi, hoinar și far'  de suflet,
O să cobor din al meu palat de jad
Îmbracat în negru, tras la față, fad...
Și o să mă plimb printre voi
Nemuritori, nesăbuiți și încă vi
Cu ale voastre suflete hoinare
Ce vă puneți măști mii..

Dimineața, înainte de plecare...
Vă ascundeți al vostru chip
Și rostiți cuvinte mute
Nu are cine să vă asculte!
Vai de voi, nemuritori nesăbuiți
Ce credeți  în cuvinte
El sau ea, ne minte...
Și nu e vina voastră,
Vă spun deacum,
E vina măștilor ce le purtați acum!

..................................................

Cheama-ți norii asupra mea zeule
Și fă-i să plângă neîncetat
Că doar tu ești fără scrupule
Și nu o să te fac uitat!

joi, 7 februarie 2013

Legătură peste moarte

"Mă simt ca o pală de vânt și te simt atât de rece pierdută în depărtare..."

Îl văzusem și astăzi cum își leagă șireturile pantofilor negri, atenți lustruiți. Încearcă să nu îi murdărească, nu ar suporta ca încălțările lui să fie murdare, pline de mâzga ce se află mai la tot pasul în acest oraș uitat de timp. Șiretul e doar unul, o împletitură de ață cu capetele netezite.
Secundele timpului parcă bat cu putere  într-un mod de visare. Îl văd cum privește pierdut în lumea gândurilor  la acel simplu șiret...
Oare ce ne-am face în viață fară șireturi, ne-am pierde încălțările în colțurile străzii, ne-am supune picioarele să tresare la fiecare piatră atinsă, sângerând în mizerie...?
Trec cu frică pe lângă acest om, privirea lui imi provoacă o neliniște aparte. Nu apuc să fac doi pași de el și mă strigă:
 "-Stimabile!
- Nu te face că nu mă vezi, sunt doar un om pe niște scări cu o pereche de pantofi!
-Te-am văzut adiniauri cum mă priveai suspect, ce ți-am făcut?
-Dacă dau importanță cum să îmi leg acest șiret mă face suspect? suspect de ce?
-Privește și ia aminte, șiretul e doar unul și se împreună în doi, asemenea ție și iubitei tale faceți un tot, un singur șiret, dar nu e deajuns acest lucru. Privește acest pantof, acesta e viața voastră, legați bine acest pantof, un capăt al șiretului ești tu, celălalt capăt e ea, faceți un nod puternic urmat de o fundă simetrică, nu e deajuns să fiți un tot trebuie să vă împreunați într-o legătură..."
Nu îl las să își termine discursul și o iau la goană, îl aud cum strigă după mine "Tinere, tinere!!!"
Mă opresc la un colț al străzii, respirația mi-e sacadată...

Tlaloc îl cunoaște pe acest tânăr și o cunoaște si pe a lui iubită. Iubita lui are pantofi cu toc și nici un fir de ață...

Astăzi sunt...