joi, 31 ianuarie 2013

Versuri pentru T(ine)

Privește luna ce îți mângâie sufletul
Și las-o să te alinte!
Ea ți-e secunda, ea ți-e minutul
Ce te îmbrățișează cuminte...

Privește soarele ce îți sărută zâmbetul
Și primește a lui sărutare!
El ți-e visul, el ți-e sufletul
Ce îți arată lumea asta mare...

Privește-mă o clipă
Încrezătoare și cuminte
Și dă-mi a ta  aripă...
Mică și fierbinte...








4 comentarii:

T. spunea...

Versuri pentru A(nonim)

Și Luna nu mai poate adia
Sufletul și inima mea
Nici măcar nu poate să le mai alinte
Așa cum o făcea inainte

Soarele nu-mi mai sărută
Zâmbetul și fața-mi abatută
Nici măcar visele nu mi le mai luminează
Și pe zi ce trece mai rar mă vizitează

Aripi nu mai am nici pentru mine
Și pe picioare abia mă pot ține
Nu mai am ce să ofer
Nu mai cred și nici nu sper

Holy Sinner spunea...

Esti un veritabil Prometeu al cuvantului !

Tlaloc spunea...

"Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

Voi da timpul înapoi înlanţuit în zale de argint...

Prometeu a fost şi el înlanţuit sus pe stânci, zeii au uitat de el, mai e şi astăzi acolo, singur cu rănile mereu deschise...
Singurul duşman pe care îl are e şi singurul prieten, el şi vulturul...
Vulturul a obosit şi el să îi sfârtece carne, Soarele deasemenea a obosit să îl vadă, a mai rămas Luna care îi oblojeşte rănile...
Înzestrând muritorii cu darul cel mai de preţ acum el poartă jugul suferinţelor...
Zeus îşi goleşte pocalele cu vin!

Tlaloc îl cunoaşte pe Prometeu, îi mai alină suferinţa spălându-l cu o ploaie de vara...

Zeii au murit... vulturi sunt prea puţini!Nimfa Eromeni încă îl mai iubeşte!

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna..."

Holy Sinner spunea...

Prometeu inlantuit mentine in fulgerul si-n tunetul divin credinta lui calma fata de om: i se pare ca divinitatea este imperfecta atata vreme cat nu i se poate opune nimic.
El este astfel mai de nesfarmat decat stanca lui si mai rabdator decat vulturul lui.
Aceasta e pasiunea absurdului.