sâmbătă, 5 mai 2012

"Unul şi cu unul nu o să facă mereu doi"

În valurile Lunii m-aş îmbăta...
Astăzi am vizitat un cimitir, loc în care liniştea nu e doar o formă ci ea se găseşte în toate formele. Printre pietre de un gri apăsător, printre culoarea albă mâzgălită a bucăţilor de marmură mă opresc din al meu curs. Sunt eu, din nou, cel ce a fost cu ale mele greşeli... fără rost! Am vazut o păpădie. Cu o sete nebună i-am rupt floarea spunându-mi în gând ca nu am nevoie de dorinţele ei ce o să se găsească în acele seminţe, acele umbreluţe ce o să se ridice spre vâzduh...
Astăzi nu sunt eu! O sa trag lespezile cavoului să mă pot odihni. O să îmi aprind o lumânare şi o să adorm, o să simt acea flacără albastră-roşiatică cum o să îmi fie gardian. E singura care o să îmi poarte de grijă. O să îmi cer  
iertare mereu, pentru cel ce sunt şi pentru cel ce o să fiu. "Unul şi cu unul nu o să facă mereu doi". Astăzi pisicile
mi-au fost alături!
Astăzi Luna o să mă îmbrăţişeze cel mai tare...

Un comentariu:

Tlaloc spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.