duminică, 22 aprilie 2012

Şi o să mă gândesc la tine.

M-am aşezat pe o bancă ca să te pot privii, şi nu aşa cum o fac alţii. Vroiam să închid ochii şi să te simt, să las adierea vantului să îţi mângâie uşor faţa apoi, ca un muribund ce moare sufocat, să îţi fur mirosul tău tragându-l în piept. Acolo să îl păstrez mereu, lângă inima mea. Astazi nu sunt eu, nici ieri nu am fost... Mă gândesc mereu la timbre şi la spovedania lor. Acele bucăţi mici de hârtie ce fac posibil ca ale mele cuvinte să fie în siguranţa, acel gardian care o să aibă grijă ca rândurile mele să ajungă cu bine la tine, ca apoi să nu mai fie băgate în seamă. Timbre lipite strâmb pe o bucată de hârtie. Cu marginile dinţate parcă ar arăta teamă, cine ştie ce le e scris...
Apoi m-am gândit la tine, şi ştii că despre tine vorbesc... atunci cînd vorbesc, dacă vorbesc... Sunt atât de naiv în al meu timp scurt, sunt atât de zbuciumat de înfăţişarea care mi-ai arătat-o, şi cine sunt, şi ce mai sunt decât, un zeu muribund...
De astăzi o să mă rog la Soare când e zi şi la Lună când se aşterne praful efemer între stele. O să mă rog la ei. Doar ei mi-au rămas. Şi nu o să mă rog cum am facut şi altă dată, ci o să ridic pumnul la Soare şi  să îl blestem şi o să îmi întorc faţa la Lună şi o să plâng... de furie şi de durere că nu te pot avea. Aşa mi s-a aşternut timpul, între stele să nu îl pot avea, aşa mi-e întinsă calea între nori ca să pot tuna...
Şi o să mă gândesc la tine chiar dacă nu te pot avea...

Astăzi sunt Luna şi nu întreba de ce...

4 comentarii:

SimonaR. spunea...

Zeii nu mor niciodata :)

AdriB spunea...

Nu stiu de ce, dar de cand am citit postarea prima data, as tot citi-o si de fapt o tot citesc. Are ceva magic in ea aceasta asteptare si acele cuvinte pazite de un timbru. O sa caut in posta... "Si o sa ma gandesc la tine"

...ღ...Dream...ღ... spunea...

Si am trecut pe acolo din intamplare
Avand in mana a ta scrisoare
Cu timbrele stramb lipite
Si cu un cuvant inainte...

Te-am vazut pe o banca stand
Departe plecat cu al tau gand.
Ochii inchisi ii aveai
Si capul pe spate il tinei.

In momentul in care te-am vazut
Un fior prin corp mi-a trecut
Prizoniera in acel loc am ramas,
Incercam sa te strig dar nu mai aveam glas...

Cautam in zadar o cale sa scap
N-am reusit si-am renuntat...
Am ramas prizoniera in al meu trup
Doar puteam sa te privesc si-atat...

Si-ti privea ochii reci si goi
Si distanta ce era intre noi...
Ti-am privit si chipul trist si-ngandurat
Pana in clipa cand ai plecat...

La cativa pasi de mine ai trecut
Erai trist si foarte tacut
Nici macar nu m-ai observat
Si mai departe ai plecat...

Prizoniera acolo,in urma ta am ramas
Privindu-te cum pleci si eu fara glas
Intrebandu-ma la ce oare te gandeai
De asa trist si-ngandurat erai...


Azi am sa ma prefac intr-o stea
Ce langa Luna se va aseza...

Nymphetamine spunea...

si uite cine a reinceput sa scrie pe bloooog :D