miercuri, 22 februarie 2012

Praf efemer şi pulberi de lumină între stele şi noi.... sub cerul străveziu ce doar eu îl ştiu...

Eram noi, eu captiv în visul meu şi tu definiţia visului...
Purtam la buzunarul de la piept o punguliţă mică. În ea mi-am pus toate visele frumoase. Le simţeam mereu reci, simţeam acea punguliţă ca o inimă batând în mijlocul unui lac îngheţat. O să vină şi primăvara, îmi spuneam adesea...
Am închis ochii...
"Ţi-e frică?" şi te strângeam de mână, nu spuneai nimic, mă priveai în ochi şi vroiai să plângi, te aruncai în braţele mele şi mă implorai să nu îţi dau drumul "Şi dacă mi-e frică, tu, eşti aici!"
Ai închis ochii...
"Oare iubirea noastră e praf efemer?" m-ai întrebat tremurător. Am tresărit! Te-am strâns şi mai tare la piept, ochii mei plîngeau. "Iubirea noastră o să fie pulberi de lumină, între stele şi noi"

Am deschis ochii...
În mijlocul unui lac îngheţat, cu mâna la buzunarul de la piept, căutam ceva. Şi cerul îmi era străveziu...

Astăzi sunt Luna!


P.S. Pentru Georgiana!

3 comentarii:

Nymphetamine spunea...

Se vede implicarea ta in ceea ce scrii!

Septembrie spunea...

N-ai cum să-ţi rătăceşti visele....

psi spunea...

în mijlocul unui lac îngheţat, privind tăcerea cu ochii ei vineţi, căutai în buzunarul numit inimă un semn. de pe margine te priveam şi aş fi vrut să îţi aduc cu palmele întinse nu luna ci inima, ghiocel suspendat între mirare şi zăpadă.
şi-am fi rămas aşa, praf suspendat între noapte şi zi, luminaţi de aceeaşi bătaie... tic-tac.
şi mă întreb astăzi dacă m-ai văzut.