sâmbătă, 4 februarie 2012

Colivia din sufletul meu...


Am fost captiv și nu oricum, am fost captiv în inutil... aruncat pe cimentul rece și ud.
În fața mea am avut o clepsidră, era mică și de nefolos. La început, am crezut, că atunci când nisipul din ea o să se termine totul o să se sfărșească. Nu a fost așa! Am fost silit să o întorc, să văd mereu blestematul nisip cum se scurge puțin câte puțin, oare cu ce am greșit?
Am încercat să evadez și am urmărit barele de fier ce mă țineau captiv. Erau intinse în linie dreaptă, nu mă înconjurau. Mă întrebam mereu dacă eu sunt cel închis sau dacă sunt cel protejat, acest lucru nici acum nu l-am înțeles...
Atunci mi-am creat eu captivitatea, ca să fiu sigur, mi-am desenat în jurul meu pe nisipul fierbinte o colivie, cu zăbrele groase și cu o ușă mult prea mică... să nu pătrundă nimeni lângă mine și ca eu să nu pot ieși de aici... Deasupra capului nu am desenat nimic, am incercat să modelez norii astfel încât să mă cuprindă în temnița mea, nu am reușit acest lucru, e singura mea scăpare...
M-am întins pe nisipul fierbinte și, ca un copil mic, am dat din mâini creând în imaginea de pe nisip un corp cu aripi, asemenea unor îngeri din zăpadă, în același nisip ce îmi alimenta clepsidra...
O să privesc mereu cerul, fie cu Soare sau cu stele, o să aștept mereu o mică pasăre să mă recunoască pe mine în nisip ca având aripi...
Dacă o să mă vadă o să știu și o să încerc să mă ridic la înalțimile ei, poate o să fiu ca o privighetoare ce se înalță spre soare... sau ca pasărea phoenix care din dorință arzătoare de a vedea soarele, la apropierea spre el moare, devenind cenușă... renăscând mereu, mereu.
Vor trece ani sau zile, acest lucru nu o să îl cunosc, am să privesc mereu cerul....

4 comentarii:

Brandusa spunea...

...gandeste asa:
si cerul te priveste pe tine...captiv sub un intreg cer (eu asta iti doresc)..in rest limitari ale societatii, limitari ale mintii, limitari ...bare :)

Septembrie spunea...

O fi mereu nevoie de un motiv? poți să te ridici doar pentru tine?

calator spunea...

:)

Tlaloc spunea...

@ Brandusa
... traim sub acelasi cer, limitarile poate mi-au fost impuse, dar o sa privesc spre cer, cine stie...

@ Septembrie
Mereu se gaseste un motiv, poate neintentionat il caut eu, poate ar trebui sa nu mai caut defecte... ca sa pot rezista mi-am creat un echilibru, nimeni nu are grija de mine, eu sunt singurul care o sa imi pot purta de grija, nu cred in speranta, cred in mine :) intr-o zi totul o sa se schimbe :)

@ calator
:)