joi, 5 ianuarie 2012

Amor cubist (zeul mort, zeul trist)

Privesc spre gâtul tău...

Și sânii tăi goi mă amețesc,

Între ale tale coapse moi,

Îmi vine să mă rătăcesc.

Să fim mereu doar noi doi,

Când tu deasupra mea,

Când eu deasupra ta,

În pat și pe covor,

Pe masa din dormitor...

Cu draperia trasă

Într-o simplă după-amiază...

Să îți simt sânii tăi cei mari,

În palmele mele tari...

Să îți adulmec umărul dezgolit,

Amintindu-ți că îți sunt iubit...

Să mușc din tine o noapte întreagă

Și lumea să nu ne vadă.

În al nostru amor cubist

Zeul mort, zeul trist...

Să te simt cu o tremurătură,

Și o simplă zbierătură...

Un comentariu:

Ocup un loc imaginar spunea...

Poezia ta imi aminteste de Catul.