luni, 28 noiembrie 2011

Cândva a fost un înger...

Antiteză.

"Suflet dezbrăcat... aruncat singur într-un colț... asteptând soarta lui, atât de singur... privește, învață și luptă! Lacrimi, oare sufletul plânge? Poate speranța nu a ajuns și la el, s-a născut prea repede pentru a primi-o, s-a născut prea târziu nemaifind cine să îi dăruiască, suflet dezbrăcat nu fi trist, zâmbește, îngerul cu aripi albe a sosit, e așa frumos, te îmbrățișează, te ocrotește, e așa de blând... suflet trist acum ești împlinit, nu ai avut speranță dar ai avut curaj, acum e lângă tine, te atinge, te ocrotește, te întelege ....Cercul s-a închis, razele lui te-a încălzit, e așa de alb... o suflet trist ești așa de fericit...”

Tlaloc astăzi e Soarele.

2 comentarii:

Solidaster spunea...

Cand esti trist,e destul de greu sa vezi lucrurile in culori.Cand índepartezi starea de plumb din suflet,viata devine frumoasa.Nu am inteles daca cele scrise te reprezinta sau sunt doar idei asternute in timp.O zi frumoasa.

Tlaloc spunea...

Ca sa poti scrie trebuie sa iti imaginezi ceva, ca sa iti imaginezi ceva trebuie sa ai o anumita stare, trecatoare sau permanenta!
O zi la superlativ Solidaster!