vineri, 18 noiembrie 2011

Avertisment!!!

Sunt umbra lăsată de tine în întuneric, sunt pasul tău pe dune de nisip...

“Să nu îl lași singur, să nu îi promiți nimic din ce-i poți da, nu o să suporte aceste lucruri, e om și totuși zeu. Nu e zeu peste oameni, e zeu peste sentimentele lui, le-a oprit, le-a pus în borcane ca pe murături, să fie păstrate peste timp, le-a așezat pe raftul cel mai sus, în bibliotecă, printre cărți. Câteodată e neliniștit și se agață de persoanele care îl înțeleg, atunci e vulnerabil, atunci e gata să cadă din echilibrul lui, atunci e momentul când el strigă după ajutor. Te rog în numele lui, nu-l privi în ochi dacă nu vrei să-l ajuți, nu-i zâmbi daca nu vrei să-i fii alături, o să se ridice și singur din mocirla ce e mereu aruncat, așa a fost învățat, mereu cu capul sus chiar dacă e murdar pe față. Nu o să interacționeze cu oamenii care nu sunt importanți în viața lui, el nu e așa, îl văd de aici de sus, parcă ar striga după tine… Ce e cu el? Oare cine o să îl înțeleagă, oare cine o să-i mângâie sufletul… și îngerii îi plâng de milă. Chiar dacă în nebunia lui nu vrea să recunoască, e adevărat… inima îi bate mult prea puternic s-a îndrăgostit. Știa de mult timp asta, nu a vrut să recunoască, chiar dacă lumea îi spunea acest lucru, s-a speriat, dacă o să cada iarăși… dacă o să clădeasca în inima lui castele… și o să fie sfărâmate de oameni, de oameni ce au locuit în ele, de tine… Aici îi sunt cuvintele și se agață mereu de ele, aceasta îi e masca. Da, aceasta e masca lui, CUVINTELE. În fiecare literă el pune pasiune, în fiecare cuvânt el te descrie… pe tine cea ce definești locul.”

Tlaloc e prins în mrejele cuvintelor…

Astazi sunt Luna, mult prea efemer pentru oameni…

Niciun comentariu: