sâmbătă, 22 octombrie 2011

Despre ea (1)

Luna și Soarele își trimise gardianul. Sus, pe munte, el trebuie să răspundă la întrebări, e o ceață groasă și se lasă seara...

-Ai crezut că o să scapi? Nu! Tu nu ai scăpare...

-Întradevăr... s-a adeverit că eu nu am scăpare.

-Cine e ea?

-Cine e ea?! Nu, asta nu e întrebare, o poți numi om dar nu e... e ca Luna și Soarele, un astru, dar nu pentru voi, nu pentru ei... pentru mine, pentru lumina ochilor mei... Nu întelegi! Te-au trimis pe tine ca să fiu înspăimântat? Nu... tu cel fără nume, tu cu sabia ruginită...

-Tăcere!

-Acum mă pui să tac? Și de ce aș tăcea? Dacă ea e (...)

-Am spus tăcere!!! Trebuie să plec, o să mă întorc când nu te aștepți, să fii pregătit!

2 comentarii:

busola-aurora spunea...

shhh.... aprope totul este o iluzie. Tot ceea ce ne inconjoara este relativ iar noi suntem considerati idealisti aruncati departe si totusi aproape unul de celalalt.

Tlaloc spunea...

"Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si, mai ales, de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea noastra problema nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri. Sau poate ca tocmai aceasta e marea problema a fericirii, sa fim mai putin singuri" -Octavian Paler, Scrisori imaginare, Intaia singuratate