joi, 10 februarie 2011

Domnița sticlei

Se așează în genunchi, parcă ar spune o rugăciune...
Nu o cunoaște, poate nici nu vrea acest lucru. Murmură ceva...
În palmele moi ține un lăstar al unei plante sălbatice, îl freacă gingaș în căușul palmelor, apoi cu repeziciune, îl miroase . Își ridică ochii spre cer parcă ar cere îndurare, se lasă ușor pe spate și adoarme...
Îi privește mereu ritualul, parcă s-ar repeta la infinit, face acest lucru doar o dată pe zi, el nu înțelege de ce, și nici nu își poate da seama, privește prin sticla-i albăstruie...
Un cerc. Un zid îmrejuru-i o îngrădește, cărămizi de sticlă, lucioase, perfect îmbinate, puțin albastre...
Ar vrea să o ajute, să o înțeleagă, dar sticla groasă îl ține departe, îi este permis să o vadă, dar de înțeles și acum se mai întreabă...

Tlaloc ar sparge sticla, dar nu vrea ca tânărul să se taie în ea...

Ea greșise cu ceva, în urmă cu câțiva ani, își ridicase împrejurul ei un zid, vroia ca să fie văzută și în același timp să vadă. Folosea un lăstar în ritualul ei, în fiecare zi altul, îi trăgea aroma puternic în piept pănă leșina, nu înainte de a privi soarele ce îi zămbea...
El greșise cu ceva, în urmă cu câțiva ani... o îngrădise într-un cerc din sticlă, să o poată vedea...

Astăzi sunt Luna, mâine poate o să fiu Soarele...

7 comentarii:

Brandusa spunea...

Emotionant...si nici nu mai conteaza cine-i vinovat.
Cat de placut ai scris !

Iulia spunea...

un duh al sticlei ?:)

Otilia spunea...

Cred ca toti avem ridicat in jurul nostru un zid, prin care nu lasam pe nimeni sa patrunda, sau ii lasam foarte putin... tine de firea omeneasca, de felul nostru de a fi, sau sunt eu un specimen aparte?
Imi place cand te identifici cu luna, desi imi dau seama ca astainseamna tristete dar cred ca in momentele astea iese ce e maibun din noi la iveala!

ღAzucenaღ spunea...

Cu totii avem in anumite momente nevoie de o sticla protectoare ,dar trebuie sa stim sa iesim din ea fara sa ne taiem.

Mallynna spunea...

"Tlaloc ar sparge sticla, dar nu vrea ca tânărul să se taie în ea..."

Poate Tlaloc ar trebui sa ii dea mai mult curaj acelui tanar, daca se va taia in ea poate Domnita ar avea grija de el si i-ar pansa ranile. Tanarul trebuie sa riste iar Tlaloc va avea grija de asta.

Tlaloc spunea...

@ Brundusa
Poate nu conteaza...
Multumesc!

@ Iulia
Nu, e persoana care s-a inchis in ea, dar este prezenta in aceasta lume :)

@ Otilia
Fiecare dintre noi ridicam ziduri, acesta e sistemul nostru de aparare...
E trist cand acea persoana nu intelege si vrea sa para ca a inteles.

@ Azucena
Da, ai dreptate, aici la asta ma refeream, a lasa acest zid, acest paravan taios, a lasa acele sentimente care au fost, pe care le-a creat si a merge mai departe.

@ Mallynna

Eu zic ca nu ar face bine, trebuie sa avem si limite, de ce sa riste ce e pierdut.
Nu e vorba de el, e vorba de ea, el nu face nimic, ea s-a inchis in acel loc ;i cu toate tot ea ar vrea ca sa o vada...

Mallynna spunea...

Dar uneori ridicam aceste ziduri nu pentru a-i alunga pe cei dragi ci pentru a vedea cine isi face timp sa le darame. Niciodata nu e totul pierdut.. Poate ei ii e frica...