joi, 27 ianuarie 2011

Fiica Soarelui arsă împreună cu vrăjitoarele


Când zeul Ra veghea...
Gheare ascuțite, ascunse în blănița-i moale...
Te gândești de două ori înainte de a o alunga, nu e animal, e zeiță, una specială, simbol al lumii paranormale. Cu siguranță nu te încumeți să arunci cu o piatră după ea, dacă vei fi blestemat? Nu se mai pune problema să o tragi de coadă, ți-e frică?
A fost soarele, răsăritul, apoi luna, în ochii ei vedeai eclipsa...
Toată lumea o venera, acel animal care protejează lucrurile interzise.


Moartea vrăjitoarelor...
Scuipă de trei
ori și fă-ți semnul Sfintei Cruci, de e neagră, trei pași în spate să faci, aruncă cu îndrăzneală cu o piatră după ea!
Ciumă și alte boli.
Blestemate să fie cu a lor stăpâni.
Aduc boala și răutatea, farmece și vrajitorii, să fie arse toate pe rug!

Tlaloc s-a jucat cu pisicile astăzi, trei la număr, îi plac foarte mult, ele nu sunt ca și câinii, fac ce poftesc ele, la atingerea lor te încarci de energie, torsul lor te calmează...

Sunt aceleași, ocrotite sau blestemate, animale cu blăniță, independente, jucăușe, nu o să stea să le necăjești, o să te zgărie...
Au fost ridicate la rang de zeu, au fost arse pe rug împreună cu vrăjitoarele, nu le alungați, ele vor doar un strop de lapte.

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

duminică, 23 ianuarie 2011

Captiv în Paradis

„Și-a adunat visele într-un borcan, i-a pus capac și l-a așezat în bibliotecă langă cărțile lui preferate..
A aprins o lumânare să îi vegheze visele.
Visele lui nu erau monocrome, el visa diferit, el visa în culori, visele lui aveau culori aprinse, pline de viață. Își aduse aminte când a visat o câmpie plină cu fluturi, erau mari, colorați și i se așezau mereu în palma ce el o ținea mereu întinsă, parcă dorea ca fluturii să îi atingă pielea.
Minunații ale naturii ce îți încălzesc sufletul... și visele acestea se află în borcan.
Un singur vis era monocrom, acesta e vechi și mereu se repetă, în el se află un mare gol, dar cu ce umpli acest gol dacă nu ai ce să umpli...”
Ea i se arată în vis...
Tlaloc şi-a îndeplinit un vis, unul care o să creeze amintiri, mai are două de îndeplinit anul acesta, dar cum visele îi sunt amânate el a lăsat borcanul fară capac.
Nu știu de ce, dar mi-e dor de Brutus și de Lady...

Astăzi sunt Soarele, mâine poate o să fiu Luna...

vineri, 14 ianuarie 2011

Când două suflete se întâlnesc...


Pui?
Da Pui!
Poți să să mă privești în ochi un minut?
Dar ce îți veni acum?
Vreau doar să mă privești în ochi...
(Își ating ușor frunțile privinduse )
Pui... mi-e frică, nu mai vreau!
Bine Pui, dar nu a trecut nici 3 secunde...

Vroia doar să se privească un minut, atât dura ca sufletele lor să se întâlnească și să se contopească, ea nu avea răbdare atât de mult...

miercuri, 5 ianuarie 2011

Sunt cenzurat!

Fapte și nu vorbe spunea cineva... asta ar însemna că tot ceea ce am scris aici să le duc la împlinire? Și de ce nu ne-am numi zei, dacă sufletele noastre sunt libere?... sunt doar Soarele și Luna... oare problema nu a fost la tine, unele lucruri sunt de înțeles și nu cred că atunci când ai mâncarea în farfurie te întrebi dacă o mănânci sau ba, pentru acei ce vor doar o dragoste platonică, unde le sunt faptele?
Totuși te respect pentru că ne-am ținut de mână...


Voi rămâne cenzurat o săptămână, dacă veți dori să continui postările pe acest blog vă rog să îmi spuneți... altfel o să îl închid.

Astăzi nu am voie să fiu Luna nici Soarele!

marți, 4 ianuarie 2011

Astăzi li s-au permis să fie aproape...

Toată lumea are limite, și mă refer la acele limite pe care le putem atinge, le numesc extreme, există după cum bine știți și acele extreme, teoretice, pe care doar le analizăm, extreme ce se întind la minus infinit respectiv la plus infinit, nu vă gândiți la acestea ca una fiind bună și alta rea, ci doar la opusurile lor, la extremele lor, la punctul maxim în care ne putem desfășura...
O furnică își are existența la o mărime foarte mică comparativ cu noi, pentru ea o distanță de 1000Km înseamnă o extremă pe care nu o poate atinge, totuși trăiește la o extremă a mediului foarte mare pentru ea.
Noi unde ne aflăm?
Nu mă refer la distanțe, mă refer la intensitatea gândirii noastre, la puterea de a lua decizii, la implicarea noastră în anumite proiecte, spre infinitul pozitiv, unde acumulăm o putere de concentrare foarte mare și unde ne implicăm foarte mult. Dacă luăm o anumită categorie, ne vom da seama că acele persoane sunt diferite de noi, pictori ce își îmoaie pensula în culori diverse, ei trăiesc intens ceea ce creează, la acea extremă pozitivă... aceștia sunt diferiți de noi, sunt puțini și majoritatea îi cataloghează „nebuni”.
La opusul lor se află cei ce nu apreciază arta, acele persoane care urăsc frumosul, acei oameni care trec pe lângă un tablou fără a-i știi povestea...
Frumosul și urâtul sunt doar opusuri.

Tlaloc e Luna și Soarele, nu sunt extreme! sunt doar doi aștrii ce influențează limitele lui...

Astăzi am fost o eclipsă parțială de soare...

luni, 3 ianuarie 2011

Primul vis.

Cetatea veche a marelui conte, încă îmi mai provoacă o stare de neliniște.
Am ajuns în acest oraș cu trenul, mijlocul de transport unde străinii își unesc destinele întâmplător, un bilet doar dus, care mereu la sfărșitul călătoriei se alege cu o gaură în el.
Nu făcusem prea mulți pași, mă abordase direct, făcea reclama la un obiect pe care vroiam să îl achiziționez în săptămâna ce va urma, nu am lăsat-o să își spună “poezia” am știut despre ce este vorba și am completat un pliant pe care ea mi-l dăruise, m-am îndepărtat grăbit...
Din greșeală îi luasem pixul, desigur ea a observat acest lucru și s-a repezit după mine luâdu-mă instinctiv de mănă...
Atunci timpul s-a oprit.
Am realizat ca sunt printre ruine, o clădire imensă din care cădeau cărămizi era în fața noastră, încercam amândoi să trecem prin molozul ce se crease la picioarele măreței clădiri, o clădire pentru zei... în tot acest timp ne țineam de mână.
A izbucnit un foc violent, oamenii fugeau fiecare încotro apucau...
“-Alo?
-Da!
-Scuze, te-am trezit?
-Nu, stai liniștită...”

Tlaloc cândva nu mai visa frumos, acum totul a revenit la normal.

Astăzi sunt Luna, măine o să fiu ceva special...