vineri, 1 octombrie 2010

Iubito, hai să facem "broasca"!

Tratatul unei simple pietre, atunci când este dizolvată de apă...
Din categoria: "atunci când cuvintele nu înseamnă acelaşi lucru"
Pornind de la premiza : "Apa trece, pietrele rămân"

Dimineaţa devreme, nu putea dormi mult, nu ştiu de ce, îi plăcea să se trezească înaintea mea, îmi spunea adesea că face acest lucru, ca să fie ea prima, care îmi spune "Bună diminaţa", bosumflat uşor ca îmi alunga visele şi buimăcit de somn o iertam, sunetul papucilor ei de casă se auzeau în timpanele mele ca nişte bătăi din palme...
Rămânând în cămaşa de noapte, vroia mereu sa mergem în poiana de langă cabană, să privim cum razele soarelui străbat somnorosul lac...

Aici o învăţasem sa facă broasca, nu pe broasca, să arunce cu o piatră în lac, să străbată suprafaţa lui de cât mai multe ori înainte de a se scufunda. Învăţase repede, mă punea în fiecare dimineaţă să arunc eu primul, astfel, spunea ea, lacul nu o să supere ca îl umplem de pietre...
Speriam o pereche du buhai de baltă ce încă dormeau la acea oră, şi peştii se năpusteau asupra pietrei în speranţa că găsesc ceva de mâncare...
Astăzi m-am trezit devreme... păşeam apăsat spre lacul din poiană, am aruncat cu o piatră în lac... şi am plecat... nu am avut pe cine să trezesc, dar mi-am ţinut promisiunea de a nu supăra lacul, cine ştie poate ea o să vină şi o să arunce "broasca"...

Tlaloc se întreabă: "oare pietrele rămăn, oare ele nu sunt dizolvate de apă?" mereu se spune "apa trece, pietrele răman", dar orice formă ar avea o piatră, sub acţiunea apei se va rotnuji, toate trec dar rămân urme... oare dacă noi am fi o piatră... ?

Astăzi sunt Luna, mâine poate sunt Soarele...

8 comentarii:

elena spunea...

frumoasa povestea:)x
cred ca pietrele vor ramane mereu acolo, chiar daca apa le va modifica forma....
asa cum dragostea pentru ea va ramane in sufletul ei, chiar daca timpul o va transforma intr-o amintire

o zi frumoasa>:D<

Purpur de Miozotis spunea...

mulţumesc...

Otilia spunea...

Toate trec dar raman urme... si inca ce urme, urme adanci chiar daca ele nu se observa cu ochiul liber. O sa se cicatrizeze si aceste urme la un moment dat, important este sa stii sa ai grija de ele, sa nu le adancesti si sa nu faci altele mai adanci pe urmele deja ramase.
Si eu te imbratisez dragul meu zeu!

ANM spunea...

Ce frumos, mi`ai facut ziua mai buna. Toate trec, iar chiar daca se crede ca nu raman nici amintiri.. odata, candva, memoria involuntara isi va spune cuvantul.
Si la auzul unor simple sunete, mirosul unor simple flori, amintirile vor reveni.
Frumoasa poveste..

ღAzucenaღ spunea...

Chiar si pietrele sunt lovite si atunci cioplitura ramane pe suprafata lor.Asa este astazi suntem ceva ,ieri am fost altceva ,maine vom fi altceva ,dar daca esti si luna si soare in acelasi timp? Daca esti o reuniune a tuturor planetelor si a stelelor?

iculici spunea...

:)
cu toate că nu comentez, sunt aici :)

îmi place atât de mult ce scrii... că nu mai găsesc cuvintele să le adun într-un comentariu ... :)

ÎŢI MULŢUMESC!

... şi ... "AI ZÂMBIT AZI?" :)

ti pupă iculici-ul :)
CU DRAG,
.

anelise spunea...

Tlaloc!!bine te-am regasit. pai cam asa este..apa trece, pietrele raman...in orice forma, dar raman. cumva isi fac simtita prezenta.

La Rose Jaune spunea...

voi, baietii, aveti o chestie cu broasca aia... imi aduc aminte, ca la inceputul relatiei noastre, plimbandu-ne pe malul marii in Vama, jumatatea mea m-a invatat acest joc. si mi-a iesit de minune; in plus, a creat o frumoasa amintire pe care tu acum ai rascolit-o...