joi, 23 septembrie 2010

Spovedania unei frunze anemice

"Un ultim vals al unei frunze ruginite... ce îşi plânge strigătul morţii căzând lin la picioarele tale "

Desprindere, urlet şi ruptură, ultima mângâiere a vântului ce adie dimineaţa pe această ceaţă groasă...
Atât a durat, o clipă, ştiai că clipa durează atât de puţin, nu a trebuit mult să îmi rupă firava mea codiţă, a venit toamna, pentru mine însemnând... durere... moarte.
Îmi aduc aminte când am luat naştere, eram cea mai vitează , măndră, tocmai în vârful acestui bătrân fag văzusem pentru prima dată cerul, zâmbeam mereu la răsăritul soarelui, în gând spuneam "Bună dimineaţa!"...
Era primăvară, poate mi-aş fi dorit să fiu o frunză de pom, să am în jurul meu flori, apoi să simt gustul fructelor, nu am avut parte de acestea, dar totuşi mă bucur de acest fag posomorât, e bătrân... în anul ce v-a urma o să fie tăiat...
Am ţinut umbră micilor gâze, din roua dimineţii am potolit setea unei mici albine, se pierduse de roi şi zburase prea sus, sărăcuţa...
Am dansat la ciripitul păsărilor, am plâns la urletul fiarelor...
Soare, ploaie, surâsul lunii, strălucirea stelelor...
A venit timpul să ating pămăntul... ciclul meu s-a terminat, din corpul meu o să hrănesc acest fag, o să reziste doar această iarnă, în primăvară va săruta şi el pământul...

Tlaloc nu a lăsat acestă frunză la picioarele fagului, a luat-o în palme şi a fost presată într-o carte, într-o carte făcută din seva unui fag...

Toate au un rost, frunzele cad toamna pentru a renaşte primăvara...

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

6 comentarii:

Silvia spunea...

As fi simit poate la fel in alte luni de septembrie din alti ani care s-au dus...dar mie mi-a smuls chiar primavara in ultimele ei zile,trupul de pe trunchiul proaspat inverzit.A fost prematur...

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

Tlaloc s-a purtat ca și un copil.Și frunza a înălțat rugăciune de mulțumire.

Otilia spunea...

M-ai impresionat! Imi place mult aceasta postare!
Nu pot insa sa nu ma intreb... oare mai au toate un rost pe lumea asta?

La Rose Jaune spunea...

acum, in plus, poarta in ea mirosul cartii si caldura palmelor tale...

Hălăţel spunea...

Ai un stil de a scrie proufund,frumos si original.Frumoasa povestea frunzei si minunat gestul de a o lasa intr-o carte.
Touche!

# Raluca. spunea...

# Doamne, cat de frumos !! :x