joi, 16 septembrie 2010

Spovedania unei coli de hârtie.

Ca să exist aţi stricat lăcaşul dobitoacelor, pentru ca voi, oamenii simpli sau mai înstăriţi, să lăsaţi ceva în urmă, sau doar să mă măzgăliţi...
Cât am putut îndura eu în această viaţă, am dreptul de a spune acestea, am dreptul la o viaţă?
Ştiu... sunt doar o bucată galbenă de hârtie, dar totuşi rădăcinile copacilor suspină în tăcere...
Blestemul animalelor, strigătul păsărilor, care în copaci îşi adăposteau puii, toate acestea... au căzut pe umerii mei...
Eu, o coală de hârtie... îţi aduci aminte când îmi îndoiai colţul? Da, aşa făceai, ca să nu uiţi, mă durea dar tu nu ştiai, fragilitatea mea se pierdea la o împăturire sau la o simplă ploaie...
Multe am auzit, multe am îndurat... acele urme lăsate de voi... versuri... proză... bilete sinucigaşe, de ce eu trebuia să fiu mesagerul, de ce eu trebuia să spun ultimul cuvânt?
Lacrimi reci îmi îmuiau rigidul corp, sărutări ce lăsau urme de ruj... stropit cu cele mai fine parfumuri...
Am trăit viaţa voastră prin urma lăsată de condei de voi, gânduri, sentimente... iubire, inimioare desenate la sfarşitul cuvintelor voastre, fluturaşi si floricele...
Am simţit puterea de creaţie a unui pictor, ce schiţa portretul unei superbe domnişoare...

Tlaloc "Zeu prins în mrejele vorbelor"... a ascultat această coală de hârtie, şi a înţeles că aceasta e martorul vieţii noatre...

O hârtie îţi arată numele, o hârtie leagă două suflete... o hârtie ţi-e biletul fără de întoarcere...

Astăzi sunt Soarele, mâine poate voi fi Luna...

10 comentarii:

anelise spunea...

ahh superb text!

buffy spunea...

Foarte tare! Imi place mult ideea si felul in care creat in jurul ei. Felicitari! :)

ANM spunea...

speachless. tare frumos.:X

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

Chiar ne învălui în mrejele vorbelor!

La Rose Jaune spunea...

"rădăcinile copacilor suspină în tăcere"... frumos.

Tzzumbi spunea...

eu cred că hârtia se bucură când e folosită spre a îndeplini un bine, spre a transmite o veste bună, un sentiment măreț, o povață hrănitoare de suflet ... asta cred că e menirea ei :) ... una dintre ele

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

...mesagerul nevoit să spună ultimul cuvânt.
...martorul vieții noastre.
Înălțătoare menire!

septembrie spunea...

m-ai lasat fara cuvinte.
foarte frumos!

Tlaloc spunea...

@ Alis
Multumesc!

@ buffy
Bine ai venit, iti multumesc!

@ ANM
Multumesc, ai grija de tine!

@ Tora
Intradevar coala de hartie este un mesager, un martor...

@ La Rose
Multumesc!

@ Tzzumbi
Cred ca daca ar avea viata, ar avea ce spune, sunt de aceasi parere ca si tine

@ septembrie
Multumesc!

Cub de gheata topit dupa zambete spunea...

Ma bucur ca ai reusit sa imbraci in aceasta postare ideea sub care te promovez pe blogul personal. Referitor la ideile din aceasta scriere, nu pot decat sa afirm ca hartia a fost martora la multe taceri, ganduri si trairi ale fiecaruia dintre noi si ca de fiecare data a reusit sa imprime altceva in existenta noastra. :)