luni, 6 septembrie 2010

În ziua când te voi revedea...

Am vândut o parte din mine sufletelor hidoase din inima pădurii, acele babe jumătate oarbe, ascunse după un chip frumos, înebunite de sclipirea arginţilor...
Între ziua de astăzi şi cea de mâine nu e decât... o singură noapte!
M-au blestemat cu incantaţiile lor sinistre în jurul unui cap de porc, au chemat gardienii celor patru puncte cardinaleasiste la marele lor eveniment, eu zeu... prins în vraja lor...
Au invocat pămantul să mă învelească când voi închide ochii pentru veşnicie, au cerut vântului să mă poarte pe culmile între realitate si ficţiune, au cerut apei să mă ţină mereu treaz stropindu-mă cu picuri mari şi reci când mi-e somn, au aprins focul arzător şi amenţitor în drumul meu, ca mereu să dau înapoi... mi-au închis cuvintele cu lanţuri mari cu duble zale... să nu poată a cunoaşte cineva ce se petrece cu mine... au pus fiarele pădurii să mă urmărească, să mă sfăşie, să mă târască prin pământul umed...

Tlaloc zeu, cerând un mic ajutor a fost surprins în jocul lor...

Nu i-a putul lua sufletul, nu a putut înlaţui inima lui... pentru acestea nu există încătuşare!

Tlaloc e Soarele, mâine poate e Luna...

6 comentarii:

Hălăţel spunea...

Interesant.De cand am vazut poza,am stiut ca trebuie sa fie ceva mai original.

Balaurita spunea...

foarte frumos!
e frumos aici la tine...am sa mai revin

# Raluca. spunea...

# Tot timpu' ma uimesti cu postarile tale :)

Otilia spunea...

De cate ori vindem o parte din noi de-a lungul vietii si nu pe arginti ci pe trairi intense ce ne fac fericiti la un moment dat! Ai dreptate ca nu exista incatusare pentru suflet decat propria incatusare care este cea mai crunta.

Death Whisperer spunea...

M-a distrat foarte tare partea cu acel cap de porc! Intr-adevar, original!

La Rose Jaune spunea...

zilele astea se pare ca ne atrag povestile.... ne-o fi dor de putina feerie?