luni, 20 septembrie 2010

Din noi doi a rămas doar o poveste...


Ţinându-ne de mână am uitat să îi mulţumim zeului iubirii...

Degeaba am aprins lumănări în dimineţele cu ceaţa groasă, degeaba am adus ofrande la apusul soarelui... am uitat să mulţumim... nouă în primul rând.
Eu, cârja bătrânului rezemată de o bancă... tu, o pereche de ochelari uitaţi pe o carte...
Doar noi sub clar de lună, noi... un cuvânt, două persoane...
"Din noi doi a rămas doar o poveste"
Voi face pat din flori şi voi lăsa stelele să te învelească... eu şi tu un vis al împlinirii... tu şi eu zâmbetul fericirii...

Astăzi sunt Luna, mâine poate sunt Soarele...

8 comentarii:

eram clopotel spunea...

ploaie de sentimente ...

Lacrimi sterse spunea...

E bine cand ramane cate o poveste... e trist cand raman lacrimi, regrete... vorbe grele si alte cate ....

Tzzumbi spunea...

Zeul Iubirii ... frumos nume pentru Dumnezeu

septembrie spunea...

frumos..

La Rose Jaune spunea...

pana la urma, din noi toti s-ar putea sa ramana doar povestea. de noi depinde, deseori, ce turnura ii dam, ce final si mai ales ce impresie lasam...

Vocea-de-departe spunea...

Toate cuplurile se purifică în poveşti. De cele mai multe ori, identitatea lor nu contează. Sunt, simplu, El şi Ea la infinit.

Andreihappyday spunea...

Mi-ai amintit de Roza Vanturilor- Numai noi.

Cristina Zugun spunea...

E... bine ca a ramas o poveste de care ai curajul sa-ti amintesti!