sâmbătă, 7 august 2010

Cercul


Sunt cărări ce se găsesc în păduri...
Dar pe care să o iau?
Am inima murdară
Şi ochii acoperiţi
Dar pănă la urmă, mă duc!
Un suflet mă îsoţeşte,
Ajung şi plec...
Plec şi ajung...
Şi viaţa-mi tulburată,
Că trebuie să o iau,
...de la început.

Tlaloc acum mai bine de 6 ani, se juca altfel cu anumite cuvinte...

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna.

5 comentarii:

Otilia spunea...

Ce drum s-aleg, pe ce carare un lait motiv care se perinda si prin viata mea, sper doar sa mai gasesc puterea sa o iau de la inceput, caci, cateodata simt ca nu mai pot...

kid4ever spunea...

foarte multa pasiune simt in postarea ta.....pe placul meu ;)

Cub de gheata topit dupa zambete spunea...

Sufletul ce ma urmeaza/ imi spune mereu:/"Sa mergem inainte/ trecutul este doar o umbra/ ce ne imbratiseaza /melancolic/ trupul si mintea/. Lasa fricile de ieri pe podea./ Iubirea nu sta pe ganduri/ Actioneaza."
Ajung si plec/ plec si ajung/ in acelasi punct.../"Iubire, ce vis ciudat am avut?/Acum stiu sigur ce simt./ Da-mi mana."

# Raluca. spunea...

# Fara cuvinte...

anelise spunea...

astept ca Tlaloc sa fie Luna :)