duminică, 15 august 2010

Adio

Adio drumuri lungi,
Adio albe dungi,
Adio veselie
Durerea în mine o să fie...
Adio voi ce m-aţi iubit,
Dar nu ştiaţi de acest sfărşit...
Adio pomi înfloriţi
Umbra să mi-o daţi aţi fost sortiţi,
Adio micuţă casă
Unde mâncam la masă...
Adio bucurie,
De mine nu o să se mai ştie...
Adio animal blând
Ce mi-ai trezit speranţa în gând,
Adio soare ce m-ai încălzit,
Azi de după nori nu ai venit...
Adio şi la revedere
Adio gustoase mere,
Adio, că e cale lungă,
Unde voi fi nimeni să nu mă ajungă...
Adio şi te las,
Până la moarte e un singur pas...
Adio şi voi rămâne,
Să mă vedeţi şi mâine!

Tlaloc vă spune: "Apusul fiecăruia e mereu un răsărit!"

Tlaloc astăzi e Luna, mâine poate e Soarele...

4 comentarii:

anca. spunea...

Uau. Deci, uau. Mi-a placut la nebunie.
Mai astept poezii de genul asta. :)

# Raluca. spunea...

# Adorabil.

Mihaella spunea...

Ai talent! Si ai dreptate! Fiecare apus aduce dupa sine un nou inceput! Eh am spus-o cu alte cuvinte...!
Adevarul e ca te citesc mereu dar...nu prea am ce sa comentez...sa scriu mereu "ai dreptate" ar fi plictisitor!

Otilia spunea...

Ma intreb de cate ori spunem intr-o viata adio, cred ca de multe ori... oare chiar vrem sa zicem adio? Sau poate ca nu stim sa iertam si a spune adio este o solutie simpla. Mi-a placut mult dragul meu zeu!