marți, 27 iulie 2010

Spovedania unei bănci.


"Sunt din lemn, sunt din piatră, sunt din forja fierarului...

M-am săturat de povara voastră, m-am săturat să vă suport gesturile...
Te-ai aşezat, ca orice om, să îţi tragi sufletul, nu conta dacă laţurile îmi erau şubrede, ai vrut doar să stai la umbră, însetat de odihnă... pe o bancă unde zac morminte.
Tăceai, cu ochii înlăcrimaţi îţi aduceai aminte...
Cândva eraţi doi... v-aţi cunoscut pe o altă bancă, în parc, lângă doi castani...
Privirea ţi-e aţintită în departare la Iisus răstignit pe cruce...
Sunt o bancă printre morminte, ascultând doar suspine... nu sunt ca o bancă din parc! mi-aş fi dorit şi eu ca să fiu martor la sărutari timide... şoapte de iubire..."

Tlaloc se odihneşte pe bancă, o bancă marcată de timp, unde doar ploaia îşi mai odihneşte sufletul... o bancă situată la hotarele viselor...
Preţuiţi băncile... urmele iubirii sunt încrestate sub forma unei inimi.

Astăzi sunt Luna, mâine poate sunt Soarele...

8 comentarii:

Ghiocelul alb spunea...

Daca am vedea dincolo de aparente, am fi mai buni si mai frumosi.

La Rose Jaune spunea...

Daca o banca ar putea povesti cate a vazut si auzit intr-o viata... Inedita tema aleasa!

# Raluca. spunea...

superb.

Lia spunea...

Să mă ierţi, dar de ce întotdeauna se cunosc pe o bancă în parc?...

Tlaloc spunea...

@ Ghiocelul alb
Aparentele pot insela!

@ La Rose Juane
Intradevar daca banca ar putea povesti...

@ Raluca
Multumesc!

@ Lia
Te rog, nu iti cere iertare, nu ai de ce!
Aici nu e intodeauna, aici am vazut eu astfel lucrurile, joacate cu imaginatia creazati in minte un scenariu in care un batran merge intr-un cimitir la mormantul sotiei lui, se aseaza pe o banca, o banca printre morminte o banca care aude doar suspine, o banca care simte tristete...
Acum imagineazati un parc si doi iubiti pe o banca, ea mai indrazneata ii fura un sarut unui baiat timid... se traiesc altfel de emotii, alte clipe...
Sunt doua banci in locuri diferite, fiecare ascultand anumite emotii...
Mai e a treia banca o banca pe care sta Tlaloc, o banca in care stai si iti traiesti visele...

ANM spunea...

O banca.. ai dreptate.. iti dai seama cate stie o banca.. un fel de.. spovedanie nestiuta.
Mi`am adus aminte de banca mea preferata..
frumos scris.

just_me spunea...

hey:)....ma bucur sa vad ca imi vizitezi blogul...cu toate ca nici nu se compara cu al tau...:)superba postare!:)
un timp minunat!:)




ana:P

kid4ever spunea...

foarte frumos....am ramas fara cuvinte.. :)