marți, 29 iunie 2010

De ce curg lacrimi din cer?


De ce curg lacrimi din cer?

Oare de ce? oare cine îşi udă obrazul? cine îşi varsă amarul?- întrebă copilul.

Şi îngerii plâng, şi tu plângi copile, şi eu, şi ei, toţi suntem la un moment dat "nori care plâng"....

De ce norii plâng?- întrebă copilul

Nu sunt nori, sunt îngeri, veselia lor a fost zdruncinată, sunt îngeri care aşteaptă să fie chemaţi, să nu mai rămână singuri, sunt îngeri sunt nişte... copii.

Şi eu cine sunt?- Întrebă îngerul...


Tlaloc azi e Soarele... norii s-au împrăştiat!

vineri, 25 iunie 2010

O să trimit o stea!


Să nu plângi, eu o să fiu aici, o să îţi întind o mână de ajutor...

Nu pot să fiu aproape, cerul înstelat mi-e casa, tu preferi cerul albastru, acea culoare care numai ţie îţi place!
Închide ochii, încearcă să dormi, pune-ţi capul uşor pe perna moale, lasă-te cuprinsă de vise...
E greu când prima furtuna dărâma vise, ai curaj...
Nu pot să îţi dau sfaturi ci doar să te ascult, să înţeleg... să mă înţeleg...
O să îţi trimit o stea, să îţi lumineze calea, de sus din înaltul cerului ea va cădea, să ai grijă să o prinzi...moartea ei va naşte un vis!

Tlaloc îşi aduce aminte...

Astăzi o să fiu Luna...

marți, 22 iunie 2010

Fluturaş nu mai ai aripioare...


-Pui, astăzi am desenat un fluturaş!
-Unde, că nu l-am văzut?
-Păi.. nu îţi spun!
-Înseamnă că e urât mă Pui!
-Mă Pui! e aşa de drăgălaş, vrei să îţi spun ce culoare are?
-Nu, că nu vrei să mi-l areţi!
-Dar eu o să îţi spun! e cu roşu, galben, albastru...
-Eu cred ca ai desenat un papagal mă Pui!
-Pui!!!... nu e papagal!!!

De fapt el îl văzuse, era ascuns într-o revistă, nu era perfect dar era desenat de ea, îi mai desenase el două antene, ea uitase să îi mai facă şi îl lipi pe uşa frigiderului...

vineri, 18 iunie 2010

D


În fiecare zi se uita pe geam, se uita la soare, se uita la nori...
Îşi nota în calendar zilele ce treceau, le marca un x mare roşu, o culoare ce îţi sărea în ochi, calendarul era mic, de buzunar cum s-ar spune, îl ţinea in portofel...
Nu avea pasiuni, poate nu avu timp să le descopere, doar aştepta anotimpul vieţii...
Se gândea mereu la ele, frumoase, colorate, pline de viaţă, frumos mirositoare, parfumul lor te facea să visezi, să zâmbeşti, să pluteşti... rouă dimineţii le mângâia, albinele le îndrăgeau...
Erau tot ce îi trebuia să o facă fericită!
Azi dimineaţă a ieşit la ele, să le ude,le privi cum stau frumos aranjate pe balcon, în lădiţe... le spusese "bună dimineaţa!"

Tlaloc o cunoaşte pe D.

Anumite pasiuni ne fac fericiţi, lucrurile simple ne fac fericiţi, ne fac să zâmbim!
Astazi din spatele norilor Soarele mi-a zâmbit...

joi, 17 iunie 2010

Cele nouă...


S-au strâns în zori de seară, erau frumoase, prea frumoase pentru a le privi un muritor, nouă surori, ficele lui Zeus.
Cea mai înţeleaptă dintre toate, Calliope, stătea pe o buturugă, cânta ceva, o melodie tristă dar plăcută, te făcea să te pierzi printre gânduri...
Clio împleteşte firul istorie, atâtea bătălii... pe un lung papirus înşira pierderile omeneşti.
O liră se aude în surdină, dorinţa carnală nu mai putea fi potolită, Erato îi dădea viaţă...mirosul pielii ude de ploaie...
Euterpe privea în neant, în mână îşi ţine fluierul...
Pentru Melpomene totul era prea tragic, ar vrea să danseze, să urle, totuşi... a rămas rezemată de un copac.
Terpsihora dansează, se învârte graţios în jurul focului, se îmbină perfect cu muzica, asemenea frunzelor copacilor care valsează în bătaia lină a vântului.
Nu lipsea nimic din acest decor, totul era doar pentru ele, Thalia a avut grijă să nu lipsească nimic, pocale cu vin, fructe exotice erau toate la îndemână.
Polimnia stătea cu degetul la gură, nu era prinsă în acest joc, mereu serioasă mereu pusă pe gânduri...
Urania privea spre cer, si Olimpul avea stele...

Tlaloc le cunoaste , frumoasele muze...

Astăzi printre stele, având Luna alături, muzele mi-au dat un dar pentru voi.

vineri, 11 iunie 2010

Iartă-mă!


Câţi dintre voi aţi folosit acest cuvânt?
Iartă-mă, îmi cer scuze sau îmi pare rău!
Oare cui îi folosec cuvintele acestea, nouă celor răniţi, lor celor care ne-au făcut rău (sau invers)...?
Ok, spui că îţi pare rău de ceea ce ai făcut, dar atunci de ce ai mai făcut acest lucru, înainte să îl faci nu îţi parea rău, când l-ai făcut erai dornic să îl faci? Da, am înţeles, acum te muşcă conştiinţa, după ce ai murdărit un om cu noroi acum vrei să îl cureţi... cu zăpadă?!
Şi apoi de ce să te iert, pentru că sunt un om rational, pentru că iubesc, pentru că "aşa trebuie"...? Eu tot murdar cu noroi o să fiu, am priceput m-ai spalat cu zăpadă... ştiai ca e rece? acum "sunt" mai curat, sunt obligat să te iert...?
Şi apoi cine o să fie împăcat sufleteşte, eu sau tu, dacă te iert?
Desigur, tu o să fi, aşa spune legea creştinească, acum conştiinţa ta e curată!
Dar eu...?

Tlaloc iartă, sufletul lui nu poate să ţină ură, dar niciodată nu va uita!

E bine să iertăm, la rândul nostru o să greşim şi noi, atunci am vrea să fim iertaţi, oricare ar greşi e bine să îşi ceara iertare...

Astazi sunt o rază de Soare...

miercuri, 9 iunie 2010

Pentru fiecare dintre voi!


Astăzi o să vă povestesc ceva, o poveste fără nume, o poveste uitată de lume...
Nu ştiu ce nume să îi pun, o pot numi "cuvântul" poate "fapta" sau pur şi simplu "viaţă", cert este ca toate au legătură cu ceea ce o să vă povestesc.
M-am gândit prima dată la cuvânt, câtă importanţă dăm cuvintelor noastre sau mai bine spus cât respectăm din ceea ce spunem, din ceea ce promitem, din ce vise am creat celor din jurul nostru...
Un cuvânt înseamnă foarte mult, pentru acela care are nevoie de el, să nu uitam, sunt şi oameni muţi! dar dacă ţi-aş spune un cuvănt străvechi, un cuvănt din vremea mea, atunci cand mai eram zeu, un cuvânt mayaş, l-ai înţelege, te-ar ajuta cu ceva? îmi cer scuze am uitat, vrei să spun un cuvânt pe care îl doreşti să îl auzi şi nu ce vreau eu să zic! te-ai întrebat vreodată dacă ai nevoie de cuvinte? desigur, ai nevoie de ele, fără ele nu am putea comunica, dar ai nevoie doar de cuvintele pe care le doreşti tu să le auzi, pe acelea pe care le înţelegi, pe acelea care îţi aduc o informaţie, pe acelea care te liniştesc...
Cuvintele, pentru anumite persoane, înseamnă un mod de a trăi, un dar, o vocaţie sau doar o formă de manifestare.
Cum spuneam mai sus, titlurile pe care am vrut să le pun, au legătură între ele.
Anumite cuvinte, care exprimă o acţiune din viaţa noastră, au legătură cu faptele noastre, nu poţi spune ceva şi să nu faci acel lucru, desigur mă refer, vorbind despre acest lucru la adevăraţii oameni.
Fapte, bune sau rele, mici sau mareţe...contează personalitatea fiecăruia, evoluţia mintală, actul moral...
Tu ce fapte ai mai făcut, fară să primeşti ceva în schimb, fără a avea un interes?
Şi ultimul titlu, ar fi fost "viaţa" au legătură toate acestea pentru că se întâmplă în viaţa noastră, faptele sau acţiunile noastre, vorbele sau cuvintele noastre, sau a celor din jurul nostru, ne crează stilul nostru de viaţă.
O să mă opresc aici deocamdată, restul e tăcere...
Desigur aceasta nu e o poveste dacă ar fi o poveste ar fi prea simplu, vreau ca voi să vă creaţi o poveste, voi să fiţi propria poveste, să vă treziţi dimineaţa, cu zâmbetul pe faţă, să fiţi nişte oameni simpli, să vă alegeţi cu grijă cuvintele şi cel mai important lucru să fiţi voi, să fiţi oameni, dimineaţa cand vă uitaţi în oglindă să nu vă puneţi o mască, să nu vă ascundeţi după deget...
Tlaloc vă salută, azi ca şi om...
În acest spaţiu vid unde cuvintele mi se leagă într-o postare, fară un rezumat pe vreo hârtie, vă doresc numai bine...
Desigur, astăzi sunt Luna, Soarele e prea arzător...

vineri, 4 iunie 2010

"...oare mă vei iubi?"


Astăzi sunt... surâsul Lunii...

"Cel mai frumos lucru e să iubeşti, să ai pe cineva aproape de tine, să-i simţi căldura ei, să asculţi fiecare sunet vibrând din gura ei, să o strângi în braţe când plange aşa va şti ca are pe cineva aproape, în clipe grele să găseşti soluţii să poţi trece mai departe, să îţi creezi o lume a ta şi a ei unde să fi fericit, o lume de basm unde nici o răutate să nu poata pătrundă, să ai un sprijin în orişice, să te certe şi să te îndrume când greşeşti, să adormi şi să te trezeşti cu licărirea ochilor ei spunându-ţi 'bună dimineaţa', să fi mandru de ce ai, să preţuieşti atât cât ai şi să nu încerci să faci ceva mai special, ceva peste limite, să nu vrei să te iubească mai mult, pentru că fiecare iubeşte în felul lui şi la un moment dat poate o să pierzi şi ceea ce ai, să fi tu drept în faţa iubirii şi să nu cauţi defecte în celalalt...
Şi totuşi iubirea e un lux, puţini au parte de aşa ceva, de o iubire pură, la un moment dat într-o secundă, ceea ce ai cladit în ani se poate dărâma, şi atunci de ce lucrul cel mai frumos şi cel mai simplu doare cel mai tare? de ce iubirea doare? oare mă vei iubi?"

Cu ochii înlăcrimaţi îi rămăsese un nod în gât... acestea erau cuvintele LUI aşternute pe o hartie mototolită...
Căzu în genunchi şi strânse hârtia la piept"Chiar dacă acest lucru va durea nu o să îmi pară rău de el şi te voi iubi..." acestea erau cuvintele ei strigate spre cer...

Tlaloc nu poate să spună nimic, e doar un curier, el doar a lăsat acea hârtie pe gard...

Atăzi sunt surâsul Lunii...

marți, 1 iunie 2010

Shhh... acum taci!


A fost prea tânără clipa în care ne-am întâlnit...

Priveşti în gol... mintea îţi joacă feste... în pustiu visele ţi-se află, taci!
Trăieşti în lumea ta, între frunze şi crengi, prin desişul des, în înalţimile copacilor, sub cerul limpede priveşti spre stele...
În liniştea serii te acompaniază un greier...
În lumea mea, obosit şi deloc grăbit, îmi caut lumina.

Tlaloc se joacă cu licuricii...

Astăzi sunt doar eu... un copil...