miercuri, 26 mai 2010

Unei (ne)cunoscute

Astăzi sunt Soarele, mâine nu ştiu cine o să fiu... Luna trebuie să răsară...

O cunoşti?! da, ţi-se pare (ne)cunoscută...

Pe mine mă cunoşti cu siguranţă eu sunt... cine sunt, poate acum nu ai habar ce se petrece în jurul tău, între noi nu a fost decât... tăcere, privirea mea în ochii tăi dulci de... miere.
Am avut şi eu odată în spatele casei urzici şi şti prea bine cand desculţă treceai pe acolo, priveai uşor peste gard, aşteptai un surâs ca întreaga lume să se oprească...
Nu te-am văzut niciodată cum mă sorbeai din ochi, nu te-am văzut dar, te-am simţit, niciodată nu te-am înţeles, şi dacă te înţelegeam?
În spatele casei aveam urzici, acum le-am cosit, am pus şi o buturugă să poţi privi mai bine... tu eşti o (ne)cunoscută, în ochii tăi te numeşti "dorinţă"... în ochii mei te strig...

Tlaloc a lăsat un bilet pe gard.

Tu fată de la gard, cine eşti? şi dacă nu eşti cum vei fi, atunci când biletul de pe gard mi-l vei citi?

Astăzi sunt Soarele, mâine nu ştiu cine o să fiu... Luna trebuie să răsară...

3 comentarii:

kid4ever spunea...

foarte frumos i-ai scris ;)

Hălăţel spunea...

Imi place eticheta "Doar pentru nebuni" Oare d-aia imi place sa trec pe aici?
Foarte draguta si poza aleasa.

Tlaloc spunea...

:)