miercuri, 26 mai 2010

Unei (ne)cunoscute

Astăzi sunt Soarele, mâine nu ştiu cine o să fiu... Luna trebuie să răsară...

O cunoşti?! da, ţi-se pare (ne)cunoscută...

Pe mine mă cunoşti cu siguranţă eu sunt... cine sunt, poate acum nu ai habar ce se petrece în jurul tău, între noi nu a fost decât... tăcere, privirea mea în ochii tăi dulci de... miere.
Am avut şi eu odată în spatele casei urzici şi şti prea bine cand desculţă treceai pe acolo, priveai uşor peste gard, aşteptai un surâs ca întreaga lume să se oprească...
Nu te-am văzut niciodată cum mă sorbeai din ochi, nu te-am văzut dar, te-am simţit, niciodată nu te-am înţeles, şi dacă te înţelegeam?
În spatele casei aveam urzici, acum le-am cosit, am pus şi o buturugă să poţi privi mai bine... tu eşti o (ne)cunoscută, în ochii tăi te numeşti "dorinţă"... în ochii mei te strig...

Tlaloc a lăsat un bilet pe gard.

Tu fată de la gard, cine eşti? şi dacă nu eşti cum vei fi, atunci când biletul de pe gard mi-l vei citi?

Astăzi sunt Soarele, mâine nu ştiu cine o să fiu... Luna trebuie să răsară...

sâmbătă, 22 mai 2010

Şi-a clipit din ochi ca dup-un vis...

Astăzi Soarele cu Luna s-au jucat de-a v-aţi ascunselea.

Avem o viaţă doar, nu o alerga în zadar…
Ochi frumoşi într-un chip de Arlechin, nu mă refer la o păpuşă de lemn, ci la o păpuşă vie cu ochii căprui…
Era foarte timidă, poate timiditatea o caracteriza dar ,în acelaşi timp era şi foarte sigură pe ea, ce vroia de la viaţă? Nu ştiu… poate încă nici ea nu ştie, dar o să afle în viitorul apropiat.
Nesiguranţa unei iubiri o punea pe gânduri, era prea sensibilă pentru finţa ei, teama ca ceva să se termine prea repede o făcea ca nopţile să îi fie mult prea lungi, teama iubirilor neîncepute şi neterminate, mereu căzute prea jos, în noroaie şi mai jos, îngropate în pământ mlăştinos…
Ajutor! Acesta era cuvântul care îi umezea mereu buzele, ajutor pentru ea, pentru fiinţa ei, pentru sufletul ei…
Moartea înca nu o privea şi totuşi era conştientă că într-o zi totul se va sfârşi…
Un suflet care daruieşte iubire nu poate trăi în singurătate, e mult prea trist pentru el…
Soarele a apus, e mult prea multă linişte, lumină nu este , întunericul îi provoacă friguri, e prea rece şi totuşi e vară.
Să înceapă viaţa cu un eşec nu e un semn bun, dar ea nu acceptă acest lucru mereu va lupta pentru ceea ce îşi doreşte.
În întinderea ei o apă are multe secrete, ascunde foarte multe în adâncurile ei, ea cunoaşte acest lucru şi nu se aventurează în larg…
Prietenii au fost mereu aproape de ea şi i-a oferit mereu zâmbetul pe buze, muzica deasemenea o făcea să viseze să zboare cât mai sus, printe nori, să priveasca lumea de sus, să simtă mângâierea vântului cum îi atinge creştetul…
Un chip cu-n singur nume, natura a acceptat-o , ea e o făptură aparte, în adâncul pădurii căprioarele încă mai povestesc despre venirea ei…
A trăit mereu cu speranţa în suflet, nu a parasit-o niciodată, ea şi speranţa un legământ făcut în vechime, înscripţionat pe pereţii vechilor peşteri cu sânge de vânat tânăr….
Adoarme uşor… gândinduse la mare…

Tlaloc o cunoaşte şi pe o parte o întelege.

Eşti la început de drum, ai încredere în tine!

Astăzi Soarele cu Luna s-au jucat de-a v-aţi ascunselea.

joi, 20 mai 2010

Captivi în inutil...

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...


O să încerc să nu închid ochii, dar nici să îi ţin deschisi, o să păstrez un echilibru între pleoapele închise şi ploapele deschise...

Haideţi cu toţii pe acestă pânză de paianjen, să nu vă fie frică de această insectă... e doar  o arahnidă...

Trebuie să aveţi mintea limpede şi sufletul luminat, să nu călcaţi strâmb astfel nu o să fie nimeni care  să vă ajute... o să cădeţi în neant!

Chiar dacă aparenţele o să vă înşele această pânză de paianjen o să ne ţină pe toţi, firul ei este mai rezistent ca oţelul, măiestria cu care a fost făcută...

O să simţiţi un miros aparte, un miros a moarte, să nu vă temeţi...  culoarea pânzei o să vă facă să vă pierdeţi minţile... un cenuşiu aşa cum nu aţi mai văzut, pe deasupra această pânză e foarte lipicioasă...

“Ţi-e frică?”

Să nu îţi fie, încă nu ţi-a sosit momentul să părăseşti această lume!

Da, ai văzut celelalte insecte cum zac pe această pânză, cu aripile grele încă mai încearcă să scuture această blestemată pânză, încă mai dau din picioruşe luptânduse pentru un singur lucru “viaţă”.

Astăzi paianjenul a fost mâncat de o pasăre...

Tlaloc o să stea în mijlocul pânzei de paianjen!

 

Toţi avem temeri de ceva anume, poate ne e frică de ceea ce nu cunoaştem, echilibrul există, paianjenul la rândul lui a fost mâncat, astăzi de dimineaţă s-au întâmplat toate acestea... o altă pânză îşi aşteaptă prada într-un alt colţ de lume...


Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

sâmbătă, 15 mai 2010

El şi ea..


Astăzi Luna a îmbrăţişat Soarele...

Dintre toate animalele îşi alese un câine... dintre atâtea animale...

Îl găsise într-o cuşcă abandonată la marginea unei străzi, cu ochii mari înlăcrimaţi îşi căuta stapânul, nu era un câine oarecare şi nu căuta doar un loc călduros şi ceva mâncare, îşi dorea pe cineva care să se joace cu el, căuta un suflet bun...
Norocul făcu ca o fată să îl găsească, şi întradevăr nu era o fată oarecare, era un suflet puţin trist, un suflet care s-ar opri din destinul ei ca să poată oferi un ajutor, era cineva aparte!
Atracţia dintre ei era foarte puternică, el singur căutându-şi stăpân, ea singură căutându-şi alinarea, două suflete, om-animal, fiecare având lacrimi în ochi...

Tlaloc iubeşte animalele...în special felinele.

Trecând câteva luni ea ieşise să plimbe câinele, în drumul ei întâlni un băiat care găsise un câine într-o cuşcă abandonată la o margine de drum, nu era un băiat obişnuit... câinele nu dorea doar un loc călduros... Atracţia dinte băiat şi fată a fost foarte puternică...

Astăzi Luna a îmbrăţişat Soarele...

miercuri, 12 mai 2010

Acelora cărora...


Astăzi Luna îi mulţumeşte Soarelui.

Mulţumesc Creatorului! până la urmă şi un amărât de zeu a fost creat de El...
Îi mulţumesc destinului pentru că m-am născut aşa cum sunt, cu ochii privind in zări...
Mulţumesc luminii Soarelui că nu mă ocoleşte şi deasemenea fiarelor sălbatice care mă ocolesc...
Celor care în momente grele m-au părasit, le mulţumesc şi lor, acum vă cunosc cum sunteţi...
Mulţumesc încrederii mele şi calmului care nu m-a părasit...
Mulţumesc "driadei" care mi-a prezis viitorul...
Îi mulţumesc umbrei mele...
Iubirii deasemenea îi mulţumesc chiar dacă jocul ei nu a fost corect...

Mulţumesc cuvintelor care nu mă părăsesc şi mă ajută!
Ţie cititorule îţi mulţumesc că ai trecut pe aici, pentru că ai avut răbdarea şi ţi-ai consumat timpul citind aceste postări "Doar pentru nebuni" , aceste simple si complicate cuvinte şi nu numai!
În mod special mulţumesc Otiliei, Carmen(pe voi fetelor nu o să vă uit niciodată, vă mulţumesc pur şi simplu pentru existenţa voastră!), Z(o zâmbăreaţă, cineva special), îţi mulţumesc iculici, astăzi am zâmbit! vă mulţumesc şi vouă celor care o să treceţi pe aici, aceia pe care încă nu vă cunosc şi unei persoane P. Şi voi cei care mă urmăriţi!

Tlaloc vă mulţumeşte!

Astăzi Soarele îi mulţumeşte Lunii.

luni, 10 mai 2010

Ea a venit pentru mine...


Razele Soarelui m-au atins uşor, Luna mi-a zâmbit!

Astăzi m-a trezit o nimfă, avea părul roşcat, bălai... urechile ascuţite şi cu ochii mari... A venit din inima pădurii să îmi dea "bună dimineaţa", a venit special pentru mine, era o nimfă driadă, o nimfă a pădurilor... M-a trezit cu un sărut gingaş pe obraz, mi-a zâmbit drăgăstos... Mi-a spus să nu mă tem, nu m-am temut era aşa de seducătoare.... Mi-a prezis viitorul, era aşa cum m-am aşteptat, în culori vii...


Tlaloc e zeu, zeilor le plac nimfele...

Un anumit moment din viaţă îţi dă de ştire că ceva se va schimba...


Razele Soarelui m-au atins uşor, Luna mi-a zâmbit!

duminică, 9 mai 2010

... de un punct.


Soarele stă ascuns după nori, Luna o să apară şi ea...

Astăzi am desenat cercuri, le-am desenat acolo sus, unde nimeni nu le poate atinge, în ele am lăsat câte un pescărus, ţi-am spus că îmi plac pescăruşii?
Astăzi am desenat cercuri, în nisipul fierbinte al mării, am făcut şi un zid împrejurul lor ca valurile să nu le şteargă, în ele am lăsat câte o scoică, ţi-am spus că îmi plac perlele?
Astăzi am desenat cercuri, într-o câmpie, căprioarele m-au urmărit cum le-am făcut, ochii lor vroiau să îmi spună multe, în ele am lăsat câte o floare... şti că pot să ascult?
Astăzi am desenat cercuri, din pietricele, în ele am pus o bucată de lemn, şti că lemnul are viaţă?
Astăzi am desenat cercuri, pe hârtie, de diferite culori, în ele am pus un punct cu un creion...
Astăzi am desenat un singur cerc, din ce este făcut nu ştiu, nimeni nu vrea să îmi spună, în el am rămas doar eu...

Tlaloc o să deseneze un pătrat si în acel pătrat o să pună un cerc..

Astăzi am privit un fluture, în jurul lui am desenat un cerc.

Soarele stă ascuns după nori, Luna o să apară şi ea...

miercuri, 5 mai 2010

Cu mii de cuvinte deşarte noaptea s-a încheiat...


-Pui?
-Da Pui!
-Şti ce zi e astăzi?
-Nu... cred că e joi.
-Pui, în primul rând e miercuri şi în al doilea rând eşti un uituc!
-Pui, mai uită omul... mă ierţi?
-Da, mă Pui, dar tu uiţi cam multe, te iert pentru că îmi eşti drag!
-Offf, mă Pui... îmi dai un pupi?
-Numai unul?
(el stă cu o faţă nevinovată, aşteptând acel pupi)
-Pui, astăzi e o zi specială!!!
-Şi eu de unde să ştiu..........

"Astăzi întradevăr e o zi specială, nu pot uita această zi, este ziua când inima mea s-a oprit din bătăi... nu bătea simultan pentru amândoi..."-spuse el în gând.