miercuri, 28 aprilie 2010

O ultimă scrisoare.


Luna e prea perfectă, Soarele o să mă aştepte...

O să îmi las amprenta scrijelind pe o scoarţă de copac...

Să nu mă întrebi de unde vin, să nu mă întrebi cine sunt!
M-am născut din şoaptele tale, acum glasul tău nu se mai aude, a rămas în departare doar ecoul...
Eu rămân aici, în acest veac, poate aş fi vrut să fi trăit în trecutul îndepartat...
Timpul m-a prăfuit, am fost ceea ce nu eram, doar vântul trecând prin mine mi-ar vorbi în şoaptă.
Adu-ţi aminte!

Tlaloc nu uită!

Iubita mea, lumina mi-e speranţa, bucuria mea e viaţa!
Să nu mă întrebi nimic, sunt doar o umbră ce te ţine de mână...

Luna e prea perfectă, Soarele o să mă aştepte...

4 comentarii:

Otilia spunea...

........... Atat?

Hălăţel spunea...

"Luna e prea perfectă" Nu as putea avea ceva de comentat aici..

Otilia spunea...

Ti-am scris un mail pe tlalocsoare@yahoo.com.

iculici spunea...

DE ZIUA BARBATULUI, LA MULTI ANI ! :)
"AI ZAMBIT AZI?"

CU DRAG,
.