miercuri, 28 aprilie 2010

O ultimă scrisoare.


Luna e prea perfectă, Soarele o să mă aştepte...

O să îmi las amprenta scrijelind pe o scoarţă de copac...

Să nu mă întrebi de unde vin, să nu mă întrebi cine sunt!
M-am născut din şoaptele tale, acum glasul tău nu se mai aude, a rămas în departare doar ecoul...
Eu rămân aici, în acest veac, poate aş fi vrut să fi trăit în trecutul îndepartat...
Timpul m-a prăfuit, am fost ceea ce nu eram, doar vântul trecând prin mine mi-ar vorbi în şoaptă.
Adu-ţi aminte!

Tlaloc nu uită!

Iubita mea, lumina mi-e speranţa, bucuria mea e viaţa!
Să nu mă întrebi nimic, sunt doar o umbră ce te ţine de mână...

Luna e prea perfectă, Soarele o să mă aştepte...

vineri, 23 aprilie 2010

Spovedania unui trandafir.

Astăzi Luna mi-a zâmbit, mâine poate Soarele o să mă mângâie...

Ce curaj pe tine, nu ţi-e frică? spinii mei o să te patrundă adânc!

Ştiu ca măiestria mea te uimeşte, sunt prea perfect pentru o floare, şi totusi poate nu sunt doar ceea ce crezi.
Da, de multe înţepături sunt vinovat, şi te rog nu mă judeca greşit... că am facut acest lucru de atâtea ori şi atâtea ori dar... cam meritaţi!
Parfumul meu şi această culoare, rezistenţa mea şi perfecţiunea mea, te-a ademenit, înţelege sunt doar o floare...la răsaritul soarelui eu ma deschid, dealtfel şi luna mă dezmiardă uşor mărindu-mi petalele... puţin câte puţin.
Dar pe voi nu o să vă iert, şi de câte ori o să îmi daţi ocazia o să vă înţep, să îmi simţiţi mânia, sâmgele să vă păteze mâinile, de aş putea v-aş străpunge până la os!

Tlaloc adora trandafirii...

Voi îndrăgostiţii ce nu cunoaşteţi iubirea, da voi! mă oferiţi în dar, mă rupeţi la repezeală... cu ce folos? când într-0 clipă distrugeţi tot ce a fost...
Cu sângele vostru vă coloraţi durerea!
Iar acelor ce cunosc iubirea voi muri zâmbind în calea lor!

Astăzi Luna mi-a zâmbit, mâine poate Soarele o să mă mângâie...

miercuri, 21 aprilie 2010

Complicat!


Astăzi sunt puţin din fiecare, Luna şi Soare...

Poate eu sau doar cineva….


N-am dorit nimic din viaţa asta...
Aş fi vrut un strop de lună din toată lumina de pe cer!

Rămân un solitar...
Aripile de înger nu scot sunet!
Tu dormi liniştită în patul tău imens....”Eşti fericită?”
Cândva eram tot cel de acum doar....acum puţin mai obosit!
Vorbesc o limbă atat de îndepartată de tine şi atât de străină, pe care nimeni nu a reuşit să o înţeleagă... nici măcar “tu”....

Tlaloc o să împraştie praf efemer închis între “soare” şi “lună”...

Astăzi sunt puţin din fiecare, Luna şi Soare...

vineri, 9 aprilie 2010

Atenţie!

Astăzi sunt Luna, mâine poate sunt Soarele...

Viteza...

Apăs pedala de acceleraţie... viteza e tot ce mi-a rămas...

E noapte, sunt singur pe şosea, acul kilometrajului îmi arată puţin peste 115 km/h.
Adrenalina şi forţa combustiei e tot ce ma face diferit de spaţiu şi timp...
Nu ascult muzică ci doar turaţia motorului, cuplajele roţilor motoare...

Tlaloc conduce, uneori cu viteză...

Cu fiecare apăsare a pedalei de acceleraţie vă puneţi viaţa în pericol, cu fiecare treaptă superioară de viteză puneţi şi viaţa celorlalţi în pericol, să fim prudenţi!

Voi conduce singur în liniştea nopţii...


Astăzi sunt Luna, mâine poate sunt Soarele...