marți, 9 martie 2010

Iubesc, am curaj şi mă tem!


Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

Inocenţa unei iubiri... trăind un vis necunoscând tristeţea...
Te-am luat de mână uşor şi te-am plimbat în lumea viselor, cât a durat nici noi nu am ştiut, nici lumea nu a ştiut... poate doar timpul a ascuns ceva unind clipele noastre.
Nu ne-am cunoscut întâia oară ca în poveşti, ci doar în aburul dulce amărui lăsat în trecere de Cupidon.
Ţi-am privit îndelung, al tău păr blond...
Tricoul tău aluneca uşor lăsându-ţi umerii dezveliţi...

Tlaloc priveşte viaţa ca pe un spectacol, dar poate astăzi el este actor...

Cândva te-am luat de mână şi ne-am plimbat prin lumea viselor, lumea nu a ştiut cât o să ţină, nici noi nu am ştiut... şi prea mult ne-am iubit. Cândva...

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

3 comentarii:

Romina spunea...

ai iubit, ai avut curaj, te`ai temut ca iti pierzi curajul... vezi tu, ai ramas cu asta si te`a facut ceea ce esti, Luna sau Soarele cate un pic din fiecare.

Anonim spunea...

e usor sa te indragostesti...e greu sa pastrezi iubirea vie...

Tlaloc spunea...

@ Romina
Ai inteles tu ceva...

@ Anonim
sa ramai indragostit e un dar, a pastra iubirea vie inseamna a face ceva... a ramane indragostit a primi iubire