miercuri, 3 martie 2010

Herakles a reuşit să îl elibereze!


Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

Voi da timpul înapoi înlanţuit în zale de argint...

Prometeu a fost şi el înlanţuit sus pe stânci, zeii au uitat de el, mai e şi astăzi acolo, singur cu rănile mereu deschise...
Singurul duşman pe care îl are e şi singurul prieten, el şi vulturul...
Vulturul a obosit şi el să îi sfârtece carne, Soarele deasemenea a obosit să îl vadă, a mai rămas Luna care îi oblojeşte rănile...
Înzestrând muritorii cu darul cel mai de preţ acum el poartă jugul suferinţelor...
Zeus îşi goleşte pocalele cu vin!

Tlaloc îl cunoaşte pe Prometeu, îi mai alină suferinţa spălându-l cu o ploaie de vara...

Zeii au murit... vulturi sunt prea puţini!Nimfa Eromeni încă îl mai iubeşte!

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...