luni, 22 februarie 2010

Spovedania unei lumânări

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

De e moarte sau viaţă, totul ţine de mine…

M-am săturat să exist pentru voi oamenii, mi-e prea greu, am obosit…

Prea multe motive mă ţin în viaţă, puterea mea se află la o aprindere de chibrit, murind încet în propria lumină

Pusă în coliva morţii, în parastase în făină…

Arătând calea celor născuţi calea celor în nefiinţă…

Tlaloc ştie că doar o lumânare o să fie mereu cu tine, atunci când te botezi, când Soarele nu îşi face apariţia, între patru scânduri şi chiar după moarte…

O să sting lumânarea acum… pentru o vreme să se odihnească…

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

Niciun comentariu: