miercuri, 3 februarie 2010

Ai văzut cerul?



-Pui?
-Da Pui!
-Ai privit cerul aseară?
-Nu... nu am avut timp...
-Pui, stelele au fost aşa aproape, aveam impresia că le puteam atinge...
-Şi... le-ai atins?
-Pui?!!!
-Da Pui...
-Nu le-am putut atinge totuşi vroiam să le simt căldura...
-Nu o să poţi să le atingi, sunt prea departe....
-Bine Pui, o să visez mereu la ele...

"Nu putem să le simţim căldura, sunt prea departe, sunt prea strălucitoare, însa bolta cerească o să ne privească mereu imbraţişaţi"- spuse el în gând...

4 comentarii:

Cub de gheata topit dupa zambete spunea...

Una dintre micile mele placeri este sa privesc cerul si crede-ma ca am multe amintiri multe legate de imaginea sa. Si a stelelor adunate in jurul lunii... :)

La Rose Jaune spunea...

Cerul este ca un val cald si protector pentru indragostiti...
(De ce el intotdeauna spune lucrurile mai inteligente?:))

Tlaloc spunea...

@ Cub de gheata topit dupa zambete

traim intr-o lume unde nu dam importanta naturii, nu dam importanta misterului... e frumos a privesti cerul

@ La Rose Jaune
Asa este, cerul mereu ii va ocotri pe indragostiti, el va fi singurul martor al iubirii lor..

iculici spunea...

ŢI-AM ZIS VREODATĂ CĂ URĂSC "PUI" ? NU CRED.
"TE ROG SĂ NU-MI MAI ZICI 'PUI'."
"DA' CUM?"
"ORICUM ALTFEL"

URĂSC "PUI".

SCUZE.
:*