miercuri, 27 ianuarie 2010

Speri?


Astăzi sunt Luna, mâine poate sunt Soarele...

S-a născut într-o zi ploioasă, Soarele nu şi-a arătat faţa în acea zi...
Nici noaptea nu l-a îmbrătişat, rece şi ploioasă, fără stele, fără ca Luna să îi lumineze primul vis, a fost poate puţin trist...

Tlaloc nu a renunţat să spere, acolo unde nimeni nu îi dădea şanse, acolo unde e capăt de drum, dar el privea în sus mereu, chiar dacă s-a născut prea repede şi dreptul la speranţă nu l-a primit, are mereu încredere în forţele şi capacitaţiile sale...
Doreşte moartea prin încercare, decât priviri de consolare...

Astăzi sunt Luna, mâine poate sunt Soarele...

4 comentarii:

Cub de gheata topit dupa zambete spunea...

...si a venit ziua in care fara sa vrea s-a asezat la umbra batranului copac din gradina palatului sau. Stia ca nu este locul sau acolo, ca n-ar trebui. A incalcat o regula... iar "ciocanitoarea" din mintea sa se purta dur cu el. Ar fi vrut sa-i spuna sa taca, dar...vocea era prea departe de el. Departe de tot. Privi spre cer. Era un peisaj pe care il simtise ca fiind o parte din el. Inca de la nastere. Era constient si totusi i se paru clipa invaluita intr-un vis.
Langa o stea...drumul pare mai luminos. Nu lipsit de speranta.

La Rose Jaune spunea...

Ne-am nascut fiecare sub o stea, care ne va insoti de-a lungul intregii vieti, ne va ocroti si lumina... Avem cu siguranta un destin, pe care e bine sa-l privim in fata. Uneori il acceptam, alteori ne luam la tranta chiar si cu el...

iculici spunea...

ŞTII CĂ SPERANŢA E CEA MAI MARE CURVĂ ???
NU? :O

PĂI, NU TOATĂ LUMEA TRĂIEŞTE CU EA? :)
:*

Tlaloc spunea...

Întradevăr fetelor, fiecare ne-am născut sub o stea...
@ iculici
şi curvă fiind mai sperăm la ea :)