luni, 25 ianuarie 2010

Lăsaţi-mă să plâng!


Astăzi sunt Luna, mâine poate sunt Soarele...

Toată lumea plânge... pâna când şi zeii plâng, nu e o ruşine!
Lacrimile rostogolinduse pe obrazul tău, las urme vizibile adânci, ce doar timpul le ştie...
Vor veni zile, dar nu aşa cum le vei şti, zile încărunţite cu vorbe mari si promisiuni ... atenţie sunt minţite!
Poate acel "geniu" mai presus ca un zeu, îţi va alina durerea ce o vei simţi puternic în pieptul tau.

Tlaloc nu poate plânge, lacrimi nu mai sunt, va veni să îţi aline durerea şi dacă ar fi... pământ...

Astăzi sunt Luna, mâine poate sunt Soarele...

Un comentariu:

iculici spunea...

CÂT DE GREU ŞI URÂT E CÂND NU POŢI PLÂNGE ...
ASTĂ VARĂ ÎMI DOREAM ATÂT DE MULT SĂ PLÂNG ... DE UNDE LACRIMI? NOOOO... VOIAM SĂ MĂ RĂCORESC, SĂ MĂ DESCARC, SĂ URLU DRACI, DE NERVI ... PUR ŞI SIMPLU VOIAM SĂ PLÂNG. NOOO... NU A FOST POSIBIL. LACRIMILE MELE ... S-AU GÂNDIT ELE AŞA... CĂ AR CAM AVEA NEVOIE DE O VACANŢĂ ŞI ... PA.
TRĂDĂTOARELE, AU PLECAT ÎN CONCEDIU, ÎN HONOLULU :)
LA ORA ACTUALĂ ... CRED CĂ AU PLECAT DE ACOLO, ÎNSĂ ACASĂ NU AU AJUNS. ÎNCĂ. EU AM RĂBDARE... "UŞA" E DESCHISĂ, DEOCAMDATĂ... LE LAS SĂ-ŞI FACĂ DE CAP PRIN LUME ... :) TOT LA MINE SE ÎNTORC... :D

:*