marți, 26 ianuarie 2010

Dar ciocănitoarea, renunţăm la ea?


Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

Să renunţi la un lucru, care ţi se pare că are o importanţă foarte mare, e foarte greu.
Totuşi trebuie să renunţăm la anumite lucruri fie ele obiecte, dorinţe, vise...
Să înoim, sa evoluăm, să înaintăm in ştiinţă.
Dacă iubeşti renunţi la liniştea ta, astfel emigrăm la liniştea celui iubit sau la liniştea "noastră"
Ai văzut vreodată batrâneţea? Bătrânii la ce renunţă?

Tlaloc o să renunţe la "ciocănitoare" din capul lui, gândurile care nu-i fac bine...

Astăzi sunt Soarele, mâine poate sunt Luna...

3 comentarii:

Cub de gheata topit dupa zambete spunea...

"Să renunţi la un lucru, care ţi se pare că are o importanţă foarte mare, e foarte greu." Bine punctat. Am renuntat sa profesez in domeniul care este cel mai aproape de sufletul meu, pentru ca este unul prea mediatizat, greu de patruns si mor fotomodelele pitzi dupa el: comunicare. Am ales in schimb o profesie idioata, care ma face zilnic sa fiu constienta ca nu mi se potriveste. Si cand ii mai aud si pe colegi:"Pleaca, mai, de aici, tu le ai cu vorbele. Alea care ating inima." Ce am ales in urma acestei renuntari? Acela este raspunsul cel mai important. Am ales sa scriu. Moare arta in mine, o am inscrisa in numele propriu, gratie mamei mele care s-a gandit la cel mai bun nume pentru mine. As scrie si cu mintea daca as putea, in loc de stilou. La scris cu siguranta nu voi renunta. Si nici la desenat.Smiles!

La Rose Jaune spunea...

Sunt renuntari care dor si lasa goluri imense. Traim cu speranta ca poate se vor umple intr-o zi...

Tlaloc spunea...

@ Cub de gheata topit dupa zambete
Niciodată să nu renunţi la scris şi la desenat, mai ales dacă acestea îţi produc o stare de perfecţiune, de liniste sufletească (Nici eu nu o să renunţ la capturarea unor momente)

@ La Rose Jaune
Desigur... speranţa nu ne va părăsi, va sosi si acea zi!