joi, 28 ianuarie 2010

Alergam


La un concurs de alergări, de scos limba şi dat sufletul din tine, de cărat greutaţiile care nu îmi aparţin( ce pot face eu? trebuie să şi mănânc) vroiam să particip şi eu, dar nu organizase nimeni acest concurs.

Şi totuşi dacă aş avea o viteză mare, nu că aş avea eu performanţe în aşa ceva, să presupunem prin absurd, absurdităţi... cu picioruşele mele de gazelă înfocată, cu trupul meu de căprioară suplă, cu mândria mea de tigru, aş prinde o porţiune unde aş putea să depăşesc persoana aflată pe locul doi, şi stiu ca am performanţă de învingător, pe ce loc m-aş afla? pe primul?

4 comentarii:

Cub de gheata topit dupa zambete spunea...

Alergam mereu fara sa realizam acest lucru. Culmea alergatului: timpul trece pe langa noi(si nu este copiata de pe net; tocmai, mi-a strapuns creierasul nebun). In concluzie, pe ce loc ne aflam acum?

La Rose Jaune spunea...

Asta e o intrebare capcana?

Tlaloc spunea...

"aş putea să depăşesc persoana aflată pe locul doi, şi stiu ca am performanţă de învingător, pe ce loc m-aş afla?"

" Greu de cap nu fi tont."

busola-aurora spunea...

eu zic ca nu vrei pe primul loc cu toate ca ai putea. Tu vrei doar sa observi persoana din fata ta ce atitudine de castigator are, fiind fata in fata cu o asemenea situatie.